În prealabil postat de dobrin7m
" Nu ai tu omule, ceva cu care poti sa te mangai intru acest veac mult inlacrimat; dimpotriva aici trebuie sa plangi si sa te tanguiesti. caci nu locuiesti in taramurile patriei, ci in pribegie, nu in pace si liniste, ci in valtoarea unui mare razboi, nu in bucurie si veselie ci in valea plangerii. Cine se veseleste fiind datornic? Cine se mangaie fiind in temnita? Cine se bucura asteptand moartea? Nimeni.
Aceasta lume este plina de tanguire si nu de veselie, de necaz si intristare, iar nu de mangaiere. Nimic nu este intru aceasta lume statornic si nestramutat. Bucuria ei este amestecata cu amar, veselia cu intristarea, slava este schimbatiare, bogatia piere, frumusetea se preschimba in pulbere si cenusa, indulcirea trupeasca se preschimba in duhoare si puroi. In sfarsit toate acestea sunt intrerupte de o moarte napraznica, si pier.
Nimic intru aceasta lume nu este vrednic de bucurie si veselie, nimic nu este vrednic de mangaiere si de adancire intru cugetare, ci toate sunt pline de plans si tanguire. Veacul omenesc este "desertaciunea desertaciunilor". (Eclesiastul 1;2). Caci se naste omul din stricaciune, creste in boli si suferinte, isi cheltuieste viata in tristeti si necazuri, in griji, in furtuni, in intuneric si in toata nestatornicia. caci pretutindeni sunt necazuri, pretutindeni sunt parasi, pretutindeni sunt prigonitori, pretutindeni sunt lupte si nedumeriri, pretutindeni este teama si frica.
Toata lumea este plina de necazuri si de vrasmasie. Orisiunde te-ai intoarce, pretutindeni vei bedea lupta si incrancenare. Aici te lupta imbuibarea, acolo betia; aici lenevirea, acolo nesimtirea. Aici desfranarea, acolo pofta spurcata, aici frica, acolo pacatul si faradelegea. Nimic nu este de care am putea sa ne bucuram intru acest veac.
Apoi va veni moartea, va veni despartirea de toate si de toti, va veni schimbarea neasteptata a toate, sufletul va merge intr-un alt veac si va primi rasplata pentru faptele savarsite aici, iar trupul va ramane hrana viermilor, se va preschimba in puroi si duhoare. Nu este nimic imbucurator intru aceasta lume.
De aceea, nu te bucura in acest veac al plangerii, nu te bucura de nimic de ce este vremelnic, deoarece intru acesta totul este nestatornic, si pe de-a-ndoaselea, totul este mincinos si schimbator. Daca vrei insa sa te mangai, mangaie-te cu Unul Dumnezeu; daca vrei sa te bucuri, bucura-te de Unul Dumnezeu. Caci bucuria trupeasca in curand piere, iar bucuria intru Domnul de-a pururi este. Mangaierea pamanteasca se mistuieste naptrasnic si se preschimba in amaraciune, insa mangaierea Preasfantului Duh pururi intru Domnul ne mangaie si ne va mangaia in vecii vecilor, cu mangaiere negraita." Alfabetul duhovnicesc Sf. Dimitrie al Rostovului
|