[dobrin7m]

5. Impotrivire — Dezlegare

Alţii iarăşi pricinuind zic: Ce să facem dacă răul şi stricatul obicei al oamenilor are putere să
înşele pe oameni şi este cu anevoie a se păzi cineva de el, precum zice pe deoparte Marele
Vasilie, iar pe de alta, dumnezeiescul Gură de Aur. Pentru aceea Marele Vasilie spune:,,Dacă ne-au
înşelat pe noi prea înrăutăţitul obicei, prin urmare s-a făcut nouă pricină de mari răutăţi,
stricatul obicei al oamenilor" (Cuv. pentru judecăţile lui D-zeu).
Iar Hrisostom zice: „Greu lucru este obiceiul şi are putere mare de a ne împiedica, şi cu
anevoie poate cineva să scape de el" (Catih. către cei ce vor să se boteze). Către care
răspundem: Da, ştim şi noi că obiceiul are putere să înşele pe oameni, precum zice Gură de
Aur; căci pe câtă putere are obiceiul, încă pe atâta şi mai multă putere şi silinţă trebuie să pună
omul, ca să strice acel rău şi puternic obicei, ca să scape de el; iar în locul celui rău să
întărească alt obicei bun şi folositor de suflet după cum iar acest Sf. Gură de Aur, mai jos zice
acestea: „Deci cu cât mai mult cunoşti puterea obiceiului, pe atât mai mult sileşte-te să scapi
de răul obicei, şi către altul mai bun mută-te".
Fiindcă într-adevăr, e o mare ruşine, ca răul obicei, răutatea, păcatul şi necunoştinţa, să
aibă atâta putere şi tărie, încât să înşele pe oameni; iar bunul obicei, adică, fapta bună,
bunătatea şi întreaga înţelepciune, să fie biruite şi călcate, şi să nu aibă putere spre a povăţui pe
oameni la lumină şi la adevăr. Că după toate legile, prea cuviincios este, să biruiască totdeauna
cele bune pe cele rele, şi înţelepciunea pe necunoştinţa, dar nicidecum cele rele pe cele bune;
adică necunoştinţa pe inţelepciune, precum zice Solomon: „Pe înţelepciune nu o biruieşte
răutatea" (Int. 7; 30).
Pentru aceasta fraţii mei creştini, să urâm si să ne ferim din tot sufletul de obiceiurile cele
rele, care se ţin la noi; precum porunceşte Sf. Evanghelie, dumnezeeştile şi Sf. Canoane, Sf.
Părinţi şi legile împăraţilor; şi să nu ne facem neascultători atâtor mărturii, pe care le-am
pomenit mai sus. Să nu ne luăm după reformele cele născocite de unii creştini neînţelegători,
atât la zidirea caselor, cât si la mâncări si băuturi si la îmbrăcămintea bărbaţilor şi a femeilor;
pentru care reforme, porunceşte Ap. Pavel lui Timotei şi-i zice: „Iar de poftele tinereţelor,
fugi" (II Tim. 2,22). Si care sunt poftele tinereţilor? Răspunde Sf. Teofilact şi zice: „că este
orice poftă necuviincioasă, ori dezmierdare, ori Creştinii trebuie sa se întoarcă de la obiceiurile
rele, slava, ori bani; care toate sunt visuri deşarte ale minţii celei neasezate; fiindca poftele
acestea şi fanteziile, sunt nebuneşti si însuşite minţilor celor tinereşti şi neintarite."