Adevărat, dar aceasta doar începând cu secolul IV, când sfinții apostoli erau deja morți de mult.
Păi tocmai că e "pomeneală"! În creștinătate, începând cu primul decret duminical (edictul lui Constantin de la 321) și până în ziua de azi la multe popoare creștine duminica e numită "ziua Soarelui", oricât ai vrea să ascunzi acest adevăr lingvistic.
În vremea sf. ap. Ioan ziua Domnului era sâmbăta, la fel cum și pentru Hristos-Domnul Sâmbetei, ziua sfântă era aceeași.
Iar ca ironia soartei să-ți fie total împotrivă, până și prima zi a săptămânii era denumită tot cu ajutorul sâmbetei; atât în aramaică cât și în greacă. Duminica era numită
prima [zi dintre]
sabate, ori
prima [zi]
a săptămânii. La fel și vinerea, era numită
ziua pregătirii [pentru sabat].
Mda, era "cinstită" ca prima zi de muncă a săptămânii.
Deloc. Chiar Hristos profetizează că sâmbăta nu va fi uitată până la sfârșitul veacului (Mat. 24,20). Biserica oficială a Etiopiei (foarte asemănătoare cu cea Ortodoxă) a celebrată sâmbăta ca zi de odihnă până acum două secole. Adică până când au apărut confesiune sabatariene moderne: baptiștii de ziua a șaptea și adventiștii. Iată, că nu s-a uitat deloc sabatul!
Ontopic:
Sâmbăta este ziua a șaptea din săptămână, atât pentru ortodocși, cât și pentru adventiști (această
asemănare esențială nu a fost încă amintită
).