Cata tristete in cuvintele dvs domnule/doamna calator si daca v-ar fi auzit cei trei prieteni ai lui Iov atunci ,, S-au sfatuit si au plecat de acasa sa se duca sa-i planga de mila si sa-l mangaie. Ridicandu-si ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Si au ridicat glasul si au plans. Si-au sfasiat mantalele si au aruncat cu tarana in vazduh deasupra capetelor lor. Si au sezut pe pamant langa el sapte zile si sapte nopti, fara sa-i spuna o vorba, caci vedeau cat de mare ii este durerea.”(Iov 2:11-13).

Si insusi dreptul Iov vi s-ar fi alaturat in durere: ,, Pentru ce, zic, da El lumina omului care nu stie incotro sa mearga, pe care il ingradeste Dumnezeu din toate partile? Suspinele imi sunt hrana de toate zilele, si jalea mi se varsa ca apa. De ce ma tem, aceea mi se intampla; de ce mi-e frica, de aceea am parte! N-am nici liniste, nici pace, nici odihna, si necazul da peste mine."(Iov 3:23-26).Ar fi plans alaturi de dvs: ,, Oh! de ar fi cu putinta sa mi se cantareasca durerea si sa mi se puna toate nenorocirile in cumpana, ar fi mai grele decat nisipul marii: de aceea imi merg cuvintele pana la nebunie!”(Iov 6:2-3).Si insusi Eclesiastul s-ar fi asezat si el plin de amaraciunea intelepciunii noastre omenesti alaturi de dvs si v-ar fi spus: ,, o, desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune. Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da sub soare? Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Am vazut tot ce se face sub soare; si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vant!”(Eclesiastul 6: 2-3,9,14).

Insa marele apostol Pavel,imbracat in dragostea cea mare,a simtit si el lupta dintre Duh si pacat,ca si dvs: ,, dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului. Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac!”Si in fata acestei lupte care ne va insoti pana la sfarsitul calatoriei noastre pe acest pamant apostolul a avut si el clipa lui de tristete,de duerere,de neputiinta: ,, O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte…?”Dar apoi,ca o simfonie a bucuriei in credinta,batrinul apostol v-a luat pe dupa umeri si v-a ridicat din tristete: ,, Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca slujesc legii pacatului. Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii.”.

Poate aceste cuvinte ale lui din capitolele 8 si 9 din Epistola catre Romani va vor imbarbata dar poate in ochi inca vor mai fi lacrimi.Sa nu mai fie.,sa vedeti la ce minune sunteti chemata,doar il urmati pe un Rastignit,v-ati fi asteptat la altceva decat asta?In Epistola catre Efeseni,capitolul 3,apostolul va cheama,, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea”(v.18)ca sa puteti ,, sa cunoasteti dragostea lui Hristos care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu.”(v.19). Intrebari hamletiene se ridica:ale cui sunt aceste dimensiuni si care sunt ele? Eu cred ca dimensiunile sunt ale credintei,ea locuind in inima si inradacinata in dragoste(v17)pentru ca intelegand cat de adanca,de lata,de lunga si de inalta este ea in harul lui Dumnezeu si traind-o sa intelegeti cat de mult v-a iubit si va iubeste Hristos.Atunci durerea lui Iov si a Eclesiastului nu va vor mai bantui ci bucuria in Domnul va va lumina.Si in capitolul 13 din I Corinteni,in imnul dragostei,in versetul 6,Apostolul Pavel va talcuieste care sunt acele dimensiuni.

Largimea credintei inradacinate in dragostei este ca ea acopera totul.Lungimea ei este ca ea crede totul.Adancimea ei este ca ea nadajduieste totul iar inaltimea ei este ca ea sufera totul.,,Dragostea nu va pieri niciodata”si fiindca dvs prin credinta inradacinata in dragoste veti cunoastea dragostea si mantuirea lui Hristos atunci veti trece de la moarte la viata si de la tristete la bucurie.Si sa stiti ca lucruile nu se opresc aici,caci marele apostol,calauzit de Duhul,mai are sa va spuna si ce trebuie sa faceti,nu doar ce trebuie sa intelegeti Indemnurile lui le veti gasi in capitolul 5 din I Tesalonicieni.

Daca largimea credintei este ca ea acopera totul atunci ,, Bucurati-va intotdeauna.”.Daca lungimea ei este ca ea crede totul atunci ,, Rugati-va neincetat.”.Daca adancimea ei este ca ea nadajduieste totul atunci ,, Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi.”Si daca inaltimea ei este ca ea sufera totul atunci ,,Nu stingeti Duhul”ci traiti dupa indemnurile Lui si in Cuvantul Lui,fie ce ar fi sa vina impotriva caci ca un praf se va risipi in fata Luminii.Dupa cum spunea apostolul ,, Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam, dar, de faptele intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii.”(Romani 13:12).

Si daca cumva va veti intreba ce va spune Mantuitorul in fata acestor indemnuri ale apostolului,atunci sa stiti ca EL a spus deja ce crede intr-o predica de pe un munte.Pentru largimea credintei care prin dragoste acopera totul,bucurandu-se mereu in Domnul, Mantuitorul a binecuvantat-o: ,, Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor!Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul!”.Apoi a binecuvantat lungimea ei,care crede totul: ,, Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!”.Adancimea ei,care nadajduieste totul,a primit si ea binecuvantarea Lui: ,, Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!”Iar inaltimea ei,care sufera totul,nu a fost uitata nici ea: ,, Ferice de cei ce plang, caci ei vor fi mangaiati! Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este Imparatia cerurilor!”

Sunt doar ganduri imperfecte ca un fir de praf ale unui alt pacatos mai mare ca dvs si tocmai de aceea fie Dumnezeu sa va intareasca ca sa cunoasteti prin credinta dragostea Sa si intr-o zi ,,El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut."(Apocalipsa 21,2)