Citat:
În prealabil postat de calatorul
De ce tot ce facem, gandim e considerat mai intotdeauna pacat. Avem libertate si in acelasi timp nu o avem. In toate cultele religioase suntem indemnati sa ne incadram intr-un tipar al omului ce se vrea a fi "perfect", curat sufleteste, fizic, atotstapan asupra gandurilor si faptelor noastre. De ce omul imperfect este indemnat sa devina perfect in special din punct de vedere moral? Nu e ciudat faptul ca Dumnezeu asteapta ca noi sa reusim sa ne depasim conditia de om imperfect, robit de pacate prin noi insine?
Cand murim suntem judecati pentru felul cum am trait viata noastra. Daca viata noastra e un dar, de ce suntem judecati pentru ea? Inseamna ca nu e a nostra. Nu cred ca voi reusi niciodata sa fiu pe placul lui Dumnezeu, nu pot, in fiecare zi pacatuim cu gandul, cu vorba, cu faptele, constient sau inconstient. Chiar daca suntem in general oameni intelegatori, iubitori de semeni, totul e in zadar cand totul se prabuseste in fata unui singur pacat. Oricum, raiul il pot dobandi doar cei cu inima complet curata. Cred ca multi vom ajunge in Iad, pentru ca nu exista o cale de mijloc.
|
nu mai fi deznadajduit. as dori sa iti spun ceva: si un sfant a fost mai intai un pacatos. iata Ap. Pavel sau Sf. Maria Magdalena. Iar in casa Tatalui meu multe locuri sunt. nu vom fi judecati pentru viata ce am primit-o in dar ci pentru faptele rele ce le facem in viata. intarirea vine de la Domnul. puterea schimbarii vine de la Domnul. eliberarea de pacat vine prin Domnul. noi doar sa cerem prin rugaciune, ascultare si sa ne nevoim. adevarata libertate vine intru Hristos - cand vom reusi sa nu mai fim robii pacatului, robii firii noastre pacatoase.
"Sfânta Maria Magdalena a fost una dintre persoanele asuprite de patimi, una dintre persoanele pe care le-a transformat Domnul Hristos și a făcut-o din rea bună prin puterea Domnului Hristos. Noi nu avem puterea să ne depășim pe noi înșine, oricât am fi de luători aminte la viața noastră, și oricât am ști lucrurile acestea nu ne putem realiza noi pe noi înșine, ci avem trebuință de ajutorul lui Dumnezeu. La călugărie se și zice când îl întreabă pe candidatul la călugărie: "Vei rămâne în mănăstire până la ultima suflare a ta?" El răspunde: "Așa, cu ajutorul lui Dumnezeu". Noi contăm pe ajutorul lui Dumnezeu. Și ajutorul lui Dumnezeu s-a dat Sfintei Maria Magdalena în înțelesul că a mântuit-o Domnul Hristos de boli, și a mânuit-o de patimi, de draci. Și când a înviat din morți, ca semn că a înviat pentru păcătoși, S-a arătat Sfintei Maria Magdalena, cea odinioară păcătoasă, ca să se știe că Domnul Hristos a venit, cum a spus El Însuși, ca să mântuiască pe cei păcătoși. A zis către Zaheu: "Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia că și acesta fiul lui Avraam este, că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cei pierduți" (Luca 19, 9-10). Sfântul Apostol Pavel spune că "Hristos a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintîi sunt eu" (I Timotei 1, 15)."
http://www.nistea.com/maria_magdalena.html