sophia, pe lângă răspunsul dat de cătălin, vreau să-ți spun că ceea ce am scris am auzit la părintele Galeriu, pe care știu că îl prețuiești mult. Iar sfinția sa cred că de la Sfinții Părinți o știe, căci în predicile sale nu mai știai care e cuvântul său și care al sfinților părinți.
E adevărat că spune „suflare de viață” dar adevărata Viață ne-o arată Mântuitorul: e viața întru El, viața în har, dumnezeiască, singura care poate birui moartea. La asta suntem chemați toți, ea ni se dăruiește în Biserică, și pe aceasta trebuie să începem să o trăim din viața asta, începând cu botezul, adică nașterea din nou. Căci la această Viață ne naștem.

Cât privește căderea în păcat: Adam a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, dar nu desăvârșit, ci în vederea asemănării cu El. Adam trebuia să lucreze la asemănare; căci și asta este o caracteristică a Dumnezeirii: lucrează mereu. Și o altă caracteristică este libertatea. De aceea a avut omul putința de a cădea, pentru că a fost înzestrat cu libertate, atribut dumnezeiesc.
Este tragic, într-adevăr, însă altfel omul n-ar fi fost mai presus de animale.