Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Cel putin nu i-a daruit Biblii cu dedicatie de lingau, precum a facut Antonie Plamadeala cu Ceausescu. De asemenea, nu se cunoaste vreo declaratie de colaborare a primatului german cu serviciile secrete naziste, dupa cum au semnat tovarasii mitropoliti Bartolomeu Anania si Nicolae Corneanu. O felicitare de ziua sefului statului parca e altceva decat turnatoria politica, nu gasiti ?
|
Nu e un gest rau, ba chiar foarte curajos ce a facut IPS. Antonie Plamadeala, avand in vedere ca pentru comunisti religia nu era printre preocupari. Si Ceausescu pana la urma avea nevoie de Sfanta Scriptura si credinta, daca se pocaia la sfarsiti chiar avea sanse de mantuire (probabil nu s-a intamplat asta, nu cred ca s-a spovedit inainte sa plece cu avionul).
IPS Corneanu a semnat un angajament, dar IPS Bartolomeu stim bine ca nu, am arata asta si pe forumul catolic aici. Era acuzat de un fost leginar mai inversunat, dar din imaginatia lui. IPS Bartolomeu a fost chiar in inchisoare, nu doar ca n-a colaborat.
http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...+anania#p68073
Acele foi sunt declaratii date in inchisoare, pe care probabil agentul le-a luat si trecut ca nota informativa dupa iesirea din inchisoare, deoarece nu a reusit sa il convinga pe IPS. Bartolomeu.
Dar iata de povesteste chiar Mitropolitul de vrednica pomenire IPS. Bartolomeu:
" M-a agățat apoi pe la Podul Senatului și m-a dat pe mâna altui individ care m-a condus oarecum misterios într-un apartament din așa-zisul bloc turn. Am înțeles că era unul din apartamentele conspirative ale Securității. (...) A prins a mă iscodi despre unele probleme din Patriarhie și mi-a cerut să scriu acasă pe hârtie ceea ce-i spusesem și să i-o aduc la o întâlnire viitoare; puteam să-mi fixez și un pseudonim. N-am avut tăria să urlu, m-am stăpânit, m-am rușinat, i-am spus că nu devin informator. Insul mi-a pus o hârtie pe masă și m-a poftit să scriu pe loc. Am început: "Declarație. Subsemnatul Ana nia Valeriu...”. A obiectat: nu "Declarație", ci "Notă informativ ". "Declarație", am zis eu. A cedat: nici "Declarație", nici "Notă informativă", ci... nici un titlu. Text direct și fără semnătură. N-am vrut. Mi-am menținut "Declarația" și am iscălit în josul ei, cu dată. Mi-a dat drumul. A treia oară tot el (acum îmi amintesc că se recomandă Bujeniță) și încă unul, într-o curte de pe strada Academiei. Întrebări, răspunsuri, invitație la o "notă informativă". Am scris o "Declarație". (...) De atunci m-au lăsat în pace”.