În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Realizand ca suntem de pe drumuri, arhiereul ne-a invitat la cina. Ne aflam intr-o camera deschisa spre curtea interioara a palatului, un fel de pergola adica. A sunat dintr-un clopotel si a aparut un servitor. "Ceva de mancare" a comandat, laconic. Dupa cateva minute, au inceput sa vina platourile. Eram in anii 80, anii grei de lihneala ceausista, iar ce vedeam nu imi venea sa cred ochilor: branza de multe feluri, chiftele, slaninuta si mizilicuri mai fine. Cred ca a fost singura data cand m-am gandit sa ma fac episcop.