<<Dar, fraţilor, nu vrem ca voi să fiţi în neştiinţă despre cei ce au adormit d, ca să nu vă întristaţi precum ceilalţi e, care nu au nădejde.>> (1 tes.4,13)
Sir 38:16 Ef 2:12 2Tes 2:1

d)În credinţa generală că Parusia (venirea Domnului) e foarte aproape. Tesalonicenii se întrebau ce se va întâmpla cu cei ce au murit înainte de această venire.
e)= Păgânii, care credeau că odată cu moartea se termină totul.

<<Pentru că de credem f că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa pe cei adormiţi prin Iisus îi va aduce Dumnezeu împreună cu El g.>> (1Tes.4,14)
Rm 14:9 1Co 6:14 1Co 15:3-4 1Co 15:12 1Co 15:20 1Tes 5:10 2Tes 2:1
f) Acest condiţional nu introduce un dubiu, ci premisa a ceea ce urmează. Procedeu stilistic (= de vreme ce credem).
g) = Cu Iisus.

<<Căci pentru aceasta a trăit şi a murit şi a înviat d Hristos, ca El să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.>> (Rm.14,9)

d) În unele variante manuscrise: a murit şi a înviat. În textul de faţă, opţiune pentru varianta cea mai cuprinzătoare: Hristos e Domn peste viii din toate timpurile, atât pentru cei din vremea Sa, cât şi pentru cei de după înviere.

<<Iar Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.>>
(1 Cor. 6,14)
<<Căci înainte de toate v'am predat ceea ce şi eu am primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi a; >>
(1 Cor.15, 3-4)
<<Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, atunci cum de zic unii dintre voi că nu există înviere a morţilor c?>> (1 Cor. 15,12)
c) Credinţă încă neconsolidată printre creştinii din Corint, sub influenţa mediilor sociale eterogene. Evreii aveau o idee destul de vagă despre învierea morţilor, în timp ce Grecii o considerau de-a dreptul aberantă (vezi reacţia Atenienilor la predica lui Pavel, FA 17, 32).

<<Şi auzind ei despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii au zis: „Despre asta te-om asculta şi altă dată... o“.>> (Fap.ap.17,32)
o) Pentru atenieni, ideea însăşi de înviere a morţilor e o absurditate care nu merită măcar o discuţie.

<<În ceea ce priveşte venirea Domnului nostru Iisus Hristos şi adunarea noastră împreună cu El, vă rugăm, fraţilor
ca nu degrab să vă pierdeţi cumpătul a şi nici să vă'nspăimântaţi, nici de vreun duh b, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca pornită de la noi c, cum că ziua Domnului a şi sosit.>>
(2 Tes. 2, 1-2)

a) Literal: să nu vă clătinaţi cu mintea. În limbajul lui Pavel (şi în context) „mintea“ înseamnă puterea omului de a-şi folosi propria-i judecată, de a-şi menţine echilibrul interior (de a nuşi vicia gândirea în funcţie de anumite zvonuri prăpăstioase).
b) Adică de vreo persoană care pretinde că vorbeşte sub inspiraţia Duhului Sfânt.
c) E limpede că printre Tesaloniceni erau puse în circulaţie false epistole ale lui Pavel, prin care agitatorii apocaliptici căutau să se folosească de autoritatea numelui său. E unul din motivele pentru care Apostolul îşi pune scrisul şi semnătura proprie la sfârşitul unor scrisori, ca semn de autenticitate (vezi 3, 17).


<<Căci pe aceasta v'o spunem noi prin cuvântul Domnului: că noi, cei vii, cei rămaşi până la venirea Domnului, nu le-o vom lua înainte celor adormiţi.
Că la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului şi'n trâmbiţa lui Dumnezeu, Însuşi Domnul Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi;
după aceea noi, cei vii, cei rămaşi, împreună cu ei vom fi răpiţi în nori ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel pururea cu Domnul vom fi.
Aşadar, cu aceste cuvinte mângâiaţi-vă unii pe alţii.>>
(1Tes. 4,15-18)

Sfânta Scriptură, Biblia, Versiunea Anania
http://www.dervent.ro/biblia.php