Am fost si cativa forumisti pe acolo, cazul e real, din pacate. Am ajuns acolo fara a fi dat vreun telefon in prealabil, care sa anunte venirea noastra. Am gresit mai greu locul, e o zona foarte neplacuta, un cartier gri cu blocuri nefinisate si cu muulte materiale de constructie, caini si gunoaie. Nu am gasit-o din prima pe femeie acasa. Am intrat in minimarket-ul friguros la care vinde o femeie care o mai ajuta din cand in cand. Luminita plecase la spital cu fetita. Ne-a aratat un porcoi de copii de acte medicale si ne-a povestit ca dupa moartea sotului, femeia a fost data afara de soacra, cu copii cu tot si de atunci nu au un acoperis deasupra capului. Vanzatoarea sta cu chirie si o mai primeste din cand in cand la ea. Au venit televiziunile, au facut reportaje, au plecat. Au mai venit oameni, cu tot felul de promisiuni, nu s-a realizat nimic. Baiatul e la scoala, in cadru, programului a doua sansa. Fetita nu a putut fi scolarizata, a cazut de la etaj acum cativa ani, a avut un traumatism cerebral si are probleme cu ochii. Luminita are buletin de Bucuresti, sector 3, copiii au certificat medical si dosar medical, e si un certificat de deces al sotului.
Intre timp, a ajuns si ea. Isi lasase copiii la o vecina.
Pe mine m-a impresionat demnitatea si taria ei. Nu miroase, nu cerseste, e muncitoare si foarte bataioasa, e politicoasa cu oamenii, nu e tupeista. E chiar un exemplu de bun simt. Pentru copiii ei ar face orice. Ne vorbeste clar, cu actele pe masa. Nu pare a avea probleme psihice. Ne-a aratat curtea in care are parcata Dacia. Cred ca este un centru de reciclat, sunt numai sticle de plastic peste tot pe jos, foarte multa mizerie. Cea mai mare dorinta a ei este aceea de a-i putea plati operatia de strabism a fetitei (30 milioane vechi), apoi de a avea un adapost al ei. Se pare ca a avut oferte la tara, dar ea vrea sa ramana in Bucuresti, pentru ca aici crede ca au mai multe sanse copiii ei - aici are scoala si medicul de familie. Munceste cu ziua prin Obor. Au facut demersuri peste tot, si la primarie, si la presidentie, toate usile li se inchid, sunt liste lungi de asteptare... E in evidenta primariei cu o cerere, dar va avea muuult de asteptat. E foarte trist, e multa discriminare si nepasare din fata autoritatilor si a oamenilor din jur.
Am facut si poze ale actelor si ale curtii in care e parcata masina. Ii rog pe colegii forumisti care au participat sa posteze impresii si pozele.
M-as bucura daca ar putea cineva sa o ajute, cu cat de putin. Forumistii din Bucuresti se pot deplasa la fata locului, ca sa vorbeasca cu ea sau o pot suna pe acel numar. Pentru mine personal, intalnirea cu aceasta femeie a fost o lectie de viata. E un exemplu de lupta si de nadejde, in cele mai mizere conditii, si un exemplu de daruire pentru copiii ei.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|