Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Nici nu stiu daca suntem off-topic (oricum acest topic era departe de a-si fi aflat menirea), si poate ar fi fost mai indicat sa se mute discutia intr-o alta sectiune ca sa nu amestecam lucrurile.
@iuliu46, imi place punctul tau de vedere, dar ca orice punct de vedere lasa loc de interpretari. Nu-mi place sa scot din context anumite idei, pentru a scimba directia mesajului in sine, dar daca totusi se intampla, n-as vrea sa-mi fie luat ca si rautate, ci doar pentru o mai buna lamurire a lucrurilor, fiindca la urma urmei, toti cautam "ceva mai bun"
Deci: Cel care crede in Sola Scriptura are aceleasi intentii bune ca si cel care crede ca poate mai mult decat fratele care traieste dupa sablon. Atat? Sa fie vorba doar de aceste doua pozitii? Haideti sa lasam dogma si sa ne imaginam harul, pur si simplu. Cum ar fi bine? Sa traim dupa sablon? Sa... credem (la modul fatarnic vorbind) ca suntem vrednici in cautari adancindu-ne in filozifii care sa ne osandeasca mai mult decat cei care urmeaza calea sclaviei - sablonul? Si daca totusi mai exista o cale care nu mai tine nici de "cercetare" nici de "sablon", ci de voia lui Dumnezeu, pe care-o vom afla prin rugaciunea curata?
|
Un fragment intr-o engleza aproximativa dintr-o postare la intamplare a unui neo protestant. : " if they don't understand then need to pray that God open their eyes and let them see and hear what Gods word really means"
Deci daca oamenii nu inteleg trebuie sa se roage ca Dumnezeu sa le deschida ochii si sa-i lasa sa vada si sa auda ce inseamna cuvantul lui Dumnezeu. Asta e Sola Scriptura, te rogi prin "rugaciunea curata " si Dumnezeu iti desluseste ce e in carte.
Problema e si la Sola Scriptura si aici temelia pe care te cladesti. Pentru ca si in cazul Sola Scriptura si in cazul descris de tine temelia este mandria si nu inima infranta si smerita.
Parintele Cleopa povestea despre un calugar care vroia sa se lupte cu dracul. ( sa fie pus sa citeasca Moliftele Sf. Vasile ). Cu siguranta avea intentii bune dar temelia era tot mandria si in spatele intentiilor bune era tot increderea in judecata lui, faptul ca el poate mai mult decat unul care merge la oi.
Uite daca privim totul ca pe un parc de distractii, unul crede ca cei care respecta dogma se dau in calusei iar el vrea sa se dea intr-un rollercoaster.
Dar hai sa-ti povestesc o intamplare adevarata :
Cand aveam cam 12 ani am fost cu fratele meu iarna la Oraselul copiilor.
Si acolo era o chestie ca o sita, toti amatorii de senzatii tari se inghesuiau acolo, nu era cine stie ce daca o comparam cu ce vedem in ziua de azi dar pentru vremurile alea era destul de buna.
Si stand acolo in Orasel mi-au cazut ochii pe un carusel din ala cu calusei. Unele aveau in mijloc o cabina din lemn, asta avea in mijloc o chestie rotunda unde puteau sta 2-3 oameni si un volan. Si i-am zis fratelui meu sa incercam si aia, habar nu aveam ce avea sa urmeze.
Jur ca a fost cel mai rau lucru pe care il puteam face, pentru ca daca invarteai de volan toata chestia se invartea foarte repede in jurul propriei axe, ca sa ai un termen de comparatie cred ca o putem asemui cu o centrifuga pentru cosmonauti. Cert e ca la un moment dat vedeam totul cu susul in jos, si cand am scapat de acolo chiar am vomitat. Sita aia era floare la ureche pe langa ce am gasit eu in mijlocul caluseilor.
Morala este ca Parintele Cleopa ne-a spus ca a vazut intr-o noapte o batrana care chiar era in rollercoaster desi si-a propus sa traiasca intre calusei :
"Sa va spun o intamplare minunata pe care am vazut-o aici, in biserica, acum vreo zece ani. Eram la rand la Sfantul Altar. Am venit la biserica pe la ora 4 dimineata si imi faceam rugaciunile de Sfanta Impartasanie in genunchi, in fata Sfintei Mese. Nu dupa mult timp intra o femeie sa se roage, care venise de cu seara la manastire. N-o cunosteam. Se ruga incet pe la toate icoanele si facea mereu metanii. Nu stia ca mai este cineva in biserica. Era intuneric, ca era timp de iarna. Vazand eu ca se roaga asa staruitor m-am uitat prin sfintele usi sa vad cine se roaga cu atata credinta. Femeia statea in genunchi in mijlocul bisericii, cu mainile ridicate in sus si zicea din toata inima aceste cuvinte : " Doamne, nu ma lasa ! Doamne, nu ma lasa !" Am vazut o lumina galbuie in jurul ei si m-am inspaimantat. Apoi femeia a cazut cu fata la pamant si se ruga fara glas. Raza de lumina dimprejurul ei se facea tot mai mare si se ridica in sus. Dupa putin timp lumina s-a stins incet, iar femeia s-a ridicat si a iesit din biserica. Era o femeie de la tara.
Iata, deci, cine are darul rugaciunii ! Iata ca mirenii ne intrec pe noi calugarii ! Eu faceam proscomidia si de mare emotie am inceput a plange cu copia in mana. Numai Dumnezeu stie cati alesi are in aceasta lume !"