Asta e și opinia mea: să lăsăm mântuirea în seama Domnului, să nu ne pronunțăm noi cu privire la cine se mântuiește și cine nu. Să nu spunem nici că numai ortodocșii se mântuiesc, nici că se vor mântui, cu siguranță, toți (indiferent de confesiune). Nu știm noi asta; nu e o chestiune dogmatică. Și sunt destui părinți/teologi care adoptă poziția asta cumpătată.
Preocupare poate exista, însă, și este normal să fie așa, căci și ceilalți ne privesc, mai ales dacă fac parte din familie.

P.S. Din teama de a nu deveni liber-cugetători riscăm să devenim ne-cugetători. Calea de mijloc este împărătească.