[ioanna]

Nu cred ca chinul sau durerea il pot determina pe un om sa-si ceara eutanasia, oricat de mari ar fi, cat suferinta pe care o vede in ochii celor din jurul sau, aceea il doboara. Sunt si unii oameni care atunci cand afla ca au o boala terminala, aleg sa nu lupte cu boala. Vecinul meu a murit acum doi ani, in urma unui cancer la gat. Cand a aflat, a refuzat din start operatia, spunand ca el nu doreste sa traiasca fara a mai putea vorbi si hranit printr-un tub. S-a stins dupa cateva luni, insa impacat. E greu pentru familie sa stie ca cel drag va muri in scurt timp, iar ei nu pot face nimic si greu si pentru cei care-l vad pe cel drag in stare vegetativa prelungita. Cu toate acestea, moartea nu-i de experimentat prin nimeni altul, decat prin tine insuti, deci nu pot sa fiu decat impotriva eutanasiei. Nu stiu daca e pacat sa te rogi lui Dumnezeu sa te ia la el mai repede, dar cu siguranta e pacat sa-i impovarezi pe altii cu moartea ta, solicitand eutanasia si la fel de mare pacat sa iei viata unei persoane dragi, aflata intr-o stare vegetativa, amagindu-te ca-i curmi suferinta, cand de fapt tu esti cel care nu poate suporta.

Cred, totusi, ca e o diferenta intre a solicita sa fii omorat (cum e injectia letala) si a cere sa nu fii salvat, iar aici ma refer la directivele pe care unii le lasa in avans, cum ar fi DNR (do not resuscitate), FS (fara transfuzie de sange- martorii lui Iehova) sau sa nu fii mentinut in viata prin mijloace artificiale, sa fii lasat sa mori natural, sa nu fii conectat la aparate. In unele tari acestea sunt considerate drepturi ale pacientului.