[Ekaterina]

Cum vede Biserica educatia copilului? Care este mai importanta: educatia spirituala, cea emotionala sau cea intelectuala?

In Biserica, omul este vazut si cinstit ca intreg. Iar educatia presupune ingrijirea si cultivarea tuturor dimensiunilor si lucrarilor persoanei umane. Educatia spirituala inseamna ridicarea componentelor afective si intelectuale ale omului la rangul lor cel adevarat. Nu exista in Biserica o spiritualitate abstracta, fara trup, simtire, minte si inima. Centrul spiritual al omului, inima in sensul biblic al cuvantului, uneste toate puterile si lucrarile omului si le spiritualizeaza, le induhovniceste prin lucrarea Duhului Sfant. Educatia copilului in Biserica inseamna de fapt ridicarea lui din starea de animal rational, la starea de om deplin, de fiinta spirituala.

Sa nu va speriati de aceste cuvinte si nici de constatarile pe care le faceti privind in jurul vostru. Sa nu facem din neputinta crestinului actual, masura lucrarii Bisericii.

Ce trebuie sa faca o mama daca are un copil dificil? Poate sa il pedepseasca? Daca da, cum?

In primul rand, o mama care are un copil dificil are nevoie sa se oglindeasca, sa se vada pe sine in copilul ei, in comportamentul acestuia. Si tatal la fel. Ce face copilul este ceea ce a invatat, in primul rand de la mama sa. Dar nu prin cuvintele mamei, ci prin continuturile mintii si sufletului ei, transmise direct si viu copilului, inca din momentul conceperii.

Daca mama va alege sa-si vindece ranile emotionale cu harul lui Dumnezeu, copilul se va schimba. Altfel, bolile ei ascunse vor fi duse mai departe si manifestate de copil si, apoi, de nepoti.

In privinta pedepselor, ele sunt necesare atunci cand sunt ceea ce arata insusi cuvantul la originea lui: pedagogie. O pedeapsa eficienta este o forma speciala de dragoste.

Ce parere are Biserica despre abuzurile asupra copiilor? Este vreodata bataia rupta din rai, cum se spune in popor?

Da, da! Bataia e rupta din rai, adica este despartita, prin rupere, de iubirea si respectul care caracterizau relatiile umane, inainte de caderea protoparintilor nostri. Iar iluzia ca bataia ar putea naste iubire este o forma ascunsa a criminalitatii umane. Bataia, in acest sens, este crescuta din iadul din inimile oamenilor.

Daca in Sfanta Scriptura si in Biserica se vorbeste despre pedeapsa corporala, despre bataie ca mijloc de educatie, este in sensul de a-i produce copilului o experienta dureroasa, care sa il ajute sa evite una ucigatoare. Cineva dadea un exemplu: nu-i poti explica unui copilas ca este periculos sa umble la prizele electrice, pentru ca nu are structurile neuronale necesare intelegerii. O durere produsa de lovirea peste mana care se duce la priza, poate fi asociata cu priza care va deveni periculoasa. Totul este ca acest copil sa simta dragostea parintilor in momentul acela si nu frica, ura sau mania…

Biserica priveste orice abuz ca pe un pacat grav si ofera remedii atat victimei, cat si abuzatorului. Din pacate, in epoca postmoderna, limbajul folosit de Biserica nu mai ajunge la sufletul omului format in mentalitatea seculara. Aici este inca mult de lucru, desi s-au facut pasi importanti spre a iesi in intampinarea omului, cu nevoile si durerile lui, specifice vremii actuale. O cunoastere adecvata a acestor pasi va aduce un mare ajutor tuturor parintilor si educatorilor onesti si dedicati.

Cum sa procedeze o mama pentru a-i insufla copilului dragostea de Dumnezeu?

Sa-L iubeasca ea insasi pe Dumnezeul Cel Viu, prezent si lucrator, in Biserica si in viata sa.