Iata o minune a Sfantului Teofil ce Nebun pentru Hristos, din care rezulta prioritatea prioritatilor. Dumnezeu va purta de grija celor care-si vor pune nadejdea in El.

,,Ucenicul s-a trezit şi a văzut pe drum o ceată de închinători pe care i-a chemat să vină la fericit.
-„Dumnezeu să vă ajute!”, i-a întâmpinat fericitul.
-„Mulţumim, batiuşca”, au răspuns mujicii.
-„Pesemne că n-aţi mâncat nimic!”
-„De unde, batiuşca…Am mâncat apă cu posmagi, dar mâncare caldă n-am pus în gură de o săptămână întreagă…”
-„Nu-i nimic…Şedeţi, mai staţi puţin de vorbă…Maica Domnului ne va hrăni pe toţi îndată…”
Apoi a scos din coş un ceaun de tuci, a săpat cu cuţitaşul o groapă mică în pământ şi l-a trimis pe ucenic să adune vreascuri.
-„Vreascuri? Da’ ce faceţi cu ele, batiuşca?”, întrebă uimit ucenicul știind că n-are ce să pună pe foc.
-„Tontule! O să fierbem păsat… Nu vezi că trebuie să dăm mîncare la închinători?”
Vreascurile au fost aduse dar nu aveau cu ce aprinde focul.
-„Ei, poftim necaz”, spuse cu supărare Pantelimon. „Nu-i foc, batiușca”.
-„Dar Dumnezeu?!” a răspuns fericitul cu încredințare. Și înălțându-și ochii spre cer începu să se roage: „Doamne! Înaintea Ta merge focul și fulgerele tale luminează lumea… Ci ascultă Doamne glasul rugăciunii mele, când strig către Tine, când ridic mâinile mele spre Biserica Ta cea Sf… Auzi-mă: să mănânce săracii și să se sature și să laude numele Tău cel prea bun!” Spunând asta a făcut o metanie mare către răsărit și a blagoslovit ceaunul:
-„În numele Tatălui și al Fiului și al Sf Duh…”
Dar numai ce a rostit aceste cuvinte, că sub ceaun s-a ridicat un firicel cenușiu de fum și vreascurile s-au aprins cu flacăra strălucitoare… Văzând minunea Pantelimon vroia s-o rupă la fugă, dar fericitul i-a poruncit să rupă iarbăși s-o arunce în ceaun. El a pus câteva pietricele luate din coș și o bucățică de gheață. Când totul a început să fiarbă, fericitul fără a opri rugăciunea, a mai binecuvântat o dată ceaunul și a amestecat:
-„Ei, acum gustă!”, a rostit el întorcându-se spre ucenic.
Pantelimon a luat puțin pe vârful lingurii și a lins neîncrezător; apoi a mai luat o dată și a gustat o lingură întreagă.
-„Batiușca! Păi e terci de griș…”, a strigat în culmea uluirii.
-„Da, toarnă oaspeților mai iute, nătărăule, că se răcește”.
Ucenicul a înșfăcat ceaunul cu bucurie și cu teamă și a început să toarne în străchinele de drum ale închinătorilor; dar o, minune! Oricât ar fi turnat, terciul nu se împuţina. Toţi fuseseră hrăniţi, îndestulaţi, iar ceaunul era parcă plin. Şi aşa cum au fost înmulţite pâinile în pustie pentru a ajunge la o mulţime de popor (Mt. 14, 19-20) aşa şi acum a fost înmulţită hrana prin rugăciunile fericitului…
-„Ei, acum rămâneţi cu Dumnezeu”, a grăit fericitul către pelerini, după ce aceștia au terminat de mâncat. „Mergeți în Sf. Lavră și rugați-vă pentru toți…”
Mujicii au pornit la drum și când au ajuns la Lavră au început cu bucurie și cu teamă să povestească tuturor despre minunea la care fuseseră martori.
Mare este Dumnezeul nostru care a deschis porțile cerului, a plouat mană și a trimis mâncare până la saț și au mâncat și s-au săturat… Căci tot ce veți cere cu credință, rugându-vă veți primi…"

Sursa: http://www.crestinism.net/ortodox/vi...octombrie.html