Vedeti, Dle Tiberiu, eu nu pot sa sustin ca fenomenul exista pentru ca nu am cu ce sa-l motivez. Dar, totodata, nici nu-l pot nega. Intamplarea a facut, ca in cateva randuri, sa vad, mai ales copii, prezentand o parte din simptomele enumerate de Dvs. copii despre care se spunea ca sunt deocheati. Intrebarea e de ce nu-i linistea decat un descantec sau o rugaciune? Un mister exista, nu pot eu sa-l patrund. Si-apoi, medicul pediatru, cel care mi-a ingrijit copilul, un medic de renume, un bun profesionist si-n final om de stiinta, credea in deochi. O spunea fara jena si recomanda mamelor sa puna copilului un fir rosu la mana care sa-l protejeze. Stiu ca o parte din simptomele enumerate de Dvs. sunt caracteristice spasmofiliei, crizelor de hipoglicemie, isteriei (dar in cazul copiilor in jur de 1 an exclus asa ceva). Evident ca in ultimii ani medicina a evoluat foarte mult, dar cred ca inca are domenii nepatrunse, neexplorate, care nu tin strict de medicina sau numai de medicina.
Superstitiile? Sigur ca au existat dintotdeauna, de cand e omul pe pamant si s-au nascut tocmai din ignoranta, din neputinta omului de a-si explica anumite fenomene ori din dorinta omului de a gasi un "tap ispasitor" (pisica neagra, galeata goala etc.) pentru esecurile sau neimplinirile sale.
|