– Parinte Teofil, in ce masura rugaciunea este o implinire a vietii, a grijilor vietii?

– Aici, Domnul Hristos a spus ca dupa lucrul veacului acestuia, care aduce griji si ingrijorari, se straduiesc cei care nu stiu de Dumnezeu. Or, noi, crestinii, stim ca avem trebuinta de ele si stim ca avem un Tata care se ingrijeste de noi, si atunci rugaciunea ne intareste in constiinta aceasta ca Dumnezeu este cu noi, ca ne ajuta, ca gaseste Dumnezeu mijloacele de a se rezolva lucruri si mai presus de posibilitatile noastre. Ne rugam lui Dumnezeu, de exemplu, pentru imbelsugarea roadelor pamantului, la cununie ne rugam ca sa umple Dumnezeu camarile celor care se casatoresc de grau, de vin, de untdelemn. La Litie ne rugam lui Dumnezeu sa binecuvanteze painile, graul, vinul si untdelemnul si sa le inmulteasca in locasul acesta, in tara aceasta si in toata lumea. Deci, rugaciunea ne angajeaza spre bine si este o implinire si, in acest sens, ca ne da o intarire, o intemeiere in gandul ca nu suntem singuri in aceasta lume, ci „cu noi este Dumnezeu... acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin". Acestea nu sunt simple formule de ritual, ci sunt cuvinte pe care trebuie sa ne intemeiem viata.

http://www.crestinortodox.ro/intervi...tii-96136.html