În prealabil postat de sophia
Pe urma cu caldura.
Eu nu inteleg un lucru (sau ma rog, mai multe):
1. Se pusesera in tara repartitoare si apometre. Acum citesc si aud ca nu sunt bune, lumea e nemultumita si vrea sa renunte. Poate imi explica si mie cineva care este problema.
In alte tari este solutia ideala. Iti reglezi cum vrei caldura, cat si unde (in ce incaperi iti trebuie), daca pleci de acasa mai mult timp, poti s-o opresti.
Si platesti atat cat consumi. Nici nu vine in casa sa-ti faca citirea. Se citeste cu dispozitive speciale si PC, din strada.
Care este problema? De ce la romani nu este bine nici asta?
Era/e mai bine sa platim caldura in nestire, la preturi mari (si tot mai mari) pentru ca nu se poate opri, sau regla?
Si la acest subiect imi pun intrebarea ce putem face sa supravietuim psihic?
Si vorbesc in general in lume.
- numai banul peste tot si perfectionism
- somajul asta si lipsa de locuri de munca fara solutie si sfarsit
- saracie si prapastia cu cei bogati
- boli si necazuri in jur - eu parca nu mai aud de voie buna, de nasteri, de botezuri, de reusite. Numai boli, morti, tristete, falimente, necazuri, saracie.
Parca inainte era altfel. Mai si serbai ceva.
- lipsa de omenie si rautatea oamenilor (nu vedem ce se intampla in jurul nostru. Zilele trecute scria de un caz de o persoana gasita moarta in casa dupa 2 ani!!! Pai da chiar nimeni nu i-a simtit lipsa? Nici vecinii? Nici cei care incaseaza bani din facturi? Nici rude? Chiar asa? Sau femei gravide de care nimeni nu stie ca au avut copii si ce s-a intamplat cu ei. Sau oameni care isi iau viata sau fac amokuri pentru ca nimeni nu le vede problemele si nu discuta cu ei. Si altele)
Pana unde se va ajunge?
O fi si credinta (sau lipsa ei), dar mai exista si calte cauze si trebuie facut asa. Si chiar credinta. Nu inseamna totusi numai sa stam in biserica, sau cu nasul in carti. Fratilor, mai trebuie sa vedem si pe aproapele!!!
Ultimele doua puncte sunt cauze care duc la depresii si boli psihice. La care se adauga perfectionismul si suprasolicitarea de la serviciu. Degeaba o sucim dupa deget. Oamenii sunt singuri, fiecare se uita numai la el si la ai lui, sunt munciti si plini de necazuri si tot mai sensibili sufleteste.
In final inca un aspect la supravietuirea materiala si economii.
Inainte existau mestesugari si puteai face lucruri bune la comanda (imbracaminte, lenejerie, pantofi, plapumi, diverse late obiecte), puteai mai ales repara lucruri. Unde sunt astia? Unde se mai gasesc mestesugari: instalatori, cizmari, croitori, plapumari, modiste, lenjerese, electricieni etc.?
Suntem nevoiti sa aruncam lucruri bune, care trebuie doar reparate!!! Aruncam cu sacul: pantofi, haine, PC-uri, televizoare, frigidere, si alte cele.
Ce facem? Ce solutii exista?
|