Parinte, dar femeia este sluga, sa îl asculte pe barbat? l-a întrebat odata o femeie pe parintele Ioan.
- Nu e sluga. Îl asculta în cele bune, tocmai pentru ca Dumnezeu a lasat ca barbatul sa fie cap femeii. Dar barbatul credincios, nu necredincios. Ca cel necredincios nu este în stare sa se conduca nici pe sine pe drumul cel bun. Si ascultarea merge pâna la pacat: daca barbatul îi spune femeii sa avorteze un copil, bineînteles ca femeia trebuie sa puna ascultarea de Dumnezeu mai presus decât ascultarea de barbat. Într-o familie crestina, însa, nu asculta numai femeia de barbat, ci si barbatul de femeie. Barbatul nu e un general care da ordine soldatului. Asupra problemelor care apar, cei doi se sfatuiesc si, nu de putine ori, femeia, fiind mai practica, gaseste solutia mai buna.
- E mai simplu totusi pentru barbat, îi spune: fa curat, sterge geamurile, fa mâncare, spala copiii...
- Treaba asta cu femeia care se ocupa de gospodarie e valabila numai atunci când barbatul aduce atâtia bani în casa încât femeia nu mai are nevoie de un serviciu. Dar, când femeia lucreaza cot la cot cu barbatul ei si vine acasa frânta de oboseala, ar fi anormal ca ea sa trudeasca, iar barbatul sa o priveasca, relaxându-se. Si nici când femeia sta acasa barbatul nu trebuie sa lase toata povara pe umerii ei. Iata un caz: un barbat a venit acasa de la serviciu frânt de oboseala si a vrut sa se culce. Sotia lui era studenta. Stiind ca daca îi va spune ca a doua zi trebuie sa predea lucrarea, sotul va ramâne sa o ajute, s-au dus sa se culce. Dupa ce sotul a adormit, ea a început sa bata la masina ultimul capitol din lucrare. Pentru ca uitase sa închida usa la dormitor, sotul a auzit zgomotul si a venit lânga ea, sa o ajute. A uitat de oboseala si a venit trecând cu vederea faptul ca a doua zi si el avea mult de lucru. A stat cu ea toata noaptea. Fara ajutorul lui, risca sa nu termine la timp. Dar, pentru ca el stia sa foloseasca toate degetele la scris, datorita lui a doua zi a predat lucrarea. Aceasta întâmplare pare banala, dar nu e deloc asa. La dragostea sotiei care a vrut sa îsi crute sotul, acesta a raspuns cu si mai multa dragoste. Putea sa ramâna în pat, sa se odihneasca. Dar nu a facut-o. S-a ostenit, si Dumnezeu i-a socotit dragostea ca o nevointa.