[catalin2]

În prealabil postat de ioanna

Dar daca tot m-ai intrebat, iti spun ce cred. Teoretic, mi se pare ca „staruinta” penticostala se vrea a fi tinderea spre starea de trezvie, unirea mintii cu inima si linistire deplina a omului in Dumnezeu prin rugaciuni scurte (monologistos), a trai experienta Sf. Apostol Pavel (Galateni 2:22), insa practic se identifica cu un procedeu mecanic in scopul promovarii extazului si cautarii de stari mistice superioare, din dorinta de a “poseda” harul Duhului Sfant, deci o rugaciune activa, dominata de efort, nu o rugaciune efectiva, in care se manifesta harul. Practica s-a impamantenit datorita ignorantei teologice. Cand dorinta se transforma insa in obsesie, cand devine un scop in sine, Ispititorul se infiltreaza in psihismul tau ajungand sa traiesti intr-o lume inchisa. E plin youtube-ul cu manifestarile unora de peste ocean, care exersand tehnici nepermise de cercetare, de explorare a sinelui, au deschis usa raului invitandu-l in viata lor.

Corect, de aceea parintii ne spun sa nu dorim minunile, epntru ca neavand si o crestere duhovniceasca vine cel din alta parte cu minunile, nu Domnul.