<<Biserica înseamna toti cei care, mai mult sau mai putin numerosi, nu conteaza, ajung sa descopere toate acestea, care intra în mod constient în aceasta lumina si care aduc multumire. Pentru ei si pentru toti ceilalti. Biserica este "preotia împarateasca", "poporul sfânt" menit sa se roage, sa marturiseasca, sa lucreze pentru mântuirea tuturor oamenilor. Noi stim unde este inima Bisericii: în Evanghelie, în Euharistie. Dar nu stim unde se sfârseste ea, caci Euharistia este data "pentru viata lumii".
Nu e fir de iarba care sa creasca în afara Bisericii, nu e constelatie sa nu graviteze în ea, în jurul pomului Crucii, noul pom al vietii, axa a lumii. Nu exista un singur om care sa nu aiba o legatura de taina cu Tatal care Îl creaza, cu Hristos, "omul maxim", cu Duhul de viata facator. Nu exista om fara o aspiratie spre bunatate, o tresarire în fata frumusetii, un presentiment al tainei în fata iubirii si a mortii.
Multi vor zice, în ziua judecatii, coplesiti de bucurie: "Doamne, când Te-am vazut flamând, si Te-am saturat... strain si Te-am primit, gol si Te-am îmbracat? Când Te-am vazut bolnav sau în temnita si am venit la Tine?"
Si vor auzi raspunzând: "Adevarat va spun voua, ca de câte ori ati facut acestea unuia dintre fratii Mei mai mici, Mie Mi-ati facut". Dar oare noi facem astfel?
De aceea, în viata noastra de zi cu zi, sa nu facem din Biserica o secta, un ghetou.
Sa stim sa cautam peste tot germenii vietii. Sa stim sa-i primim în gândirea, în iubirea noastra si sa-i aducem în Rugaciune, în Biserica.>>



<<…Dumnezeu cel intrupat, rastignit, coborat in iad, ne asteapta pentru a ne ierta datoriile(pacatele). Ar trebui sa citam textele cutremuratoare ale lui Nicolae Cabasila despre mantuirea din dragoste: el scrie despre Hristos ca vine la noi de bunavoie, isi declara iubirea si implora iubirea noastra sa raspunda la a Sa. In fata unui refuz El nu se retrage si nu se supara din cauza jignirii. Respins, El asteapta la usa. Ca un adevarat indragostit. El indura ocarile si moare – pentru a invia si a ne invia, odata ce L-am primit. “Pentru binele pe care ni l-a facut, Dumnezeu nu ne cere decat iubire, si in schimbul ei, ne iarta toate greselile”>>

<<…ci ne izbaveste de cel rau…. Dumnezeu n-a creat raul si nici macar nu l-a permis…Dumnezeu primeste raul in plina fata, asa cum Iisus primea palmele cu ochii legati. Strigatul lui Iov se inalta mereu si isi plange copiii. Dar raspunsul lui Iov a fost si ramane dat: este Crucea. Este Dumnezeu cel Rastignit pentru tot raul din lume, dar care face sa izbucneasca din intuneric o imensa forta de Inviere. Pastele este schimbare la fata in adanc…”Izbaveste-ne de cel rau” este o rugaciune activa, o rugaciune care ne angajeaza….Sa nu uitam ca atunci cand vorbim de “cel rau” , nu trebuie sa privim spre vecin, ci in propria noastra ograda. Sa nu uitam ca cei mai mari oameni duhovnicesti – sfantul Isaac Sirul, de exemplu, sau acel “nebun pentru Hristos”, de care vorbeste “Misionarul in Siberia” -, cei mai realisti, cei care chiar au vazut iadul, s-au rugat nu numai:”Izbaveste-ne de cel rau”, ci si “daca e cu putinta, izbaveste-l si pe cel rau, caci si el este faptura Ta…”>>
<<Si pe noi , care ne rusinam ca suntem crestini, sau, dimpotriva, facem din crestinism, din credinta noastra, stindardul superioritatii si al dispretului. Pe noi, care vorbim cu atata usurinta de dragoste si nici macar nu ne respectam unii pe altii, “izbaveste-ne de rau”.>>

Tatal nostru, talcuire de Olivier Clement http://www.parohiavarzaru.go.ro/clem...nostru.htm#rau