Ținând cont de cele de până acum se poate vedea și manipularea care stă în spatele formulelor magice ale pseudo-catolicilor "papa și cei în comuniune cu el" sau "cu papa și sub papa", încercând unora să li se creeze impresia că Petru este cel care avea un dictat de impunere a comuniunii în biserica apostolică primară și că papa i-a luat apoi locul la conducere.
Însă ținând cont de evidența promisiunii Duhului Sfânt și a călăuzirii la Adevăr făcută apostolilor în general, iar nu exclusiv unuia dintre ei, ținând cont de evidența conștiinței diverșilor apostoli a revelațiilor dumnezeiești pe care le-au primit de la Duhul Sfânt, ținând cont de evidența existenței mai multor autorități în materie de revelație dumnezeiască și nu a uneia singure, care ar fi eventual Petru, este absolut evident că primatul sau întâietatea cu care ar fi fost înzestrat Petru de Hristos nu este echivalent cu ceea ce înțeleg papistașii din expresiile citate mai sus. Tot așa cum ceilalți trebuiau să păstreze comuniunea cu Petru, tot așa și Petru trebuia să păstreze comuniunea cu ei și să accepte revelațiile de la Duhul Sfânt pe care ceilalți le-au primit, spre exemplu Pavel sau Ioan, și să accepte autoritatea doctrinară a celorlalți apostoli și a doctrinelor și înțelepciunii lor primite direct de la Duhul Sfânt după cum mărturisește clar Sf Apostol Pavel în Epistola către Corinteni.
Așa zisa obediență totală pe care o imaginează în mod idolatru papistașii față de "sfântul părinte" papa și care spun ei că urmează aceleia aduse apostolului Petru este în realitate o mare minciună teologică și istorică, o mare manipulare eclezială făcută în scopuri de putere și de așa zisă unitate eclezială, și în cele din urmă o mare erezie.
|