Citat:
În prealabil postat de windorin
Sunt curios ce metode se pot aplica, spre a micsora numarul de ore petrecute in fata TV'ului, de catre o persoana adulta.
|
Chiar frumoase postari avea Windorin! Le citeam cu drag! Oare de ce nu mai posteaza pe forum ca inainte? Cred ca multi ii simtim lipsa...
Revenind la acest frumos topic, la mine singura metoda care a functionat de a ma scapa de dependenta de TV, fara a avea insa aceasta intentie (fara ca vreodata sa imi propun sa nu ma mai uit la TV), a fost rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul!"
Acum cativa ani eram total impatimit. Veneam de la servici si imi luam mintea de la probleme uitandu-ma la TV. Ore in sir.
La un moment dat, am mers intr-o vizita la cineva foarte credincios, care nu avea TV si ma tot minunam in sinea mea "oare cum poate sa traiasca fara TV?!?!". Nici nu imi puteam imagina viata mea fara televizor!
Daca mi-ar fi spus careva ca eu o sa ajung sa nu ma mai uit la TV, i-as fi ras in nas, as fi zis ca nu stie ce vorbeste...
Insa acum cativa ani mi-a venit intr-un post al Pastelui, un gand de cainta: "oare cate minute/zi ma gandesc eu la Dumnezeu, macar acum in post?" Si mi-a venit gandul sa incerc sa imi aduc aminte de Dumnezeu cat mai mult timp pot in decursul unei zile, macar in postul Pastelui. Asa ca a aparut firesc nevoia "ce sa fac, astfel incat sa tin cat mai mult timp mintea la Dumnezeu?"
Si mi-a venit sa ma rog, sa incerc sa ma rog cat mai mult timp pot in decursul zilei, macar in acel post sa fac acest exercitiu al rugaciunii ca sa tin mintea la Dumnezeu.
Iar la sfarsitul postului, am constatat cu uimire ca in tot acel post, de cand am inceput sa ma rog cat de mult pot in cursul fiecarei zile, nu deschisesem TV-ul absolut deloc. DELOC! Uimire totala: eu omul impatimit de TV, NU SIMTISEM NEVOIA sa ma mai uit la TV, pt ca mintea mea fusese preocupata de stradania de a ma ruga!
Si dupa acel Paste, m-am gandit ca un crestin adevarat, care-L iubeste pe Dumnezeu, nu isi aduce aminte de El si nu tine mintea la El numai in post si apoi Il uita, ci ar trebui sa tina mintea la El tot timpul! Deci sa nu Il uit pe Dumnezeu, ci sa ma rog in continuare, si in perioada de dulce in care intrasem. Caci faptul ca e "de dulce" nu e un motiv sa nu ma mai gandesc la Dumnezeu si sa nu ma mai rog.
Si de atunci, firesc si fara nici o fortare, fara sa-mi impun in vreun fel, nu am mai simtit nevoia sa ma mai uit la TV.
Slava Lui Dumnezeu pentru minunea care a facut-o cu mine !!!
Caci este meritul si darul Lui!