[cezar_ioan]

În prealabil postat de ovidiu b.

Am extras din cartea ”OMUL ȘI DUMNEZEUL-OM” - Sf. Iustin Popovici

Personalitatea veşnic vie a Dumnezeului-om Hristos este Biserica. Biserica este întotdeauna o personalitate şi anume o personalitate divino-umană, un trup şi un suflet divino-uman. Definiţia Bisericii, viaţa Bisericii, scopul ei, spiritul ei, programul ei, metodele ei - toate acestea sunt date în minunata Persoană a Dumnezeului-om Hristos. De atunci, minunea Bisericii este aeeea de a uni organic şi personal pe toţi credincioşii ei cu Persoana lui Hristos; să facă din simţirea lor de sine, simţire de Hristos şi din conştiinţa de sine a lor, conştiinţa de Hristos; viaţa lor să devină viaţa în Hristos şi prin Hristos; sufletul lor să devină suflet în Hristos şi prin Hristos; personalitatea lor să devină personalitate în Hristos şi prin Hristos; în ei să trăiască nu ei înşişi, ci Hristos să trăiască în ei (Galateni 2,20). Misiunea Bisericii este de a întări mădularele ei în nemurire şi veşnicie, făcându-le părtaşe firii lui Dumnezeu (II Petru 1, 4). Misiunea Bisericii este de a crea în fiecare membru al ei convingerea că starea normală a personalităţii omeneşti o constituie nemurirea şi veşnicia, iar nu temporalitatea şi moartea, şi că omul este un călător care prin moarte şi temporalitate înaintează spre nemurire şi spre veşnicie.

Biserica este veşnicia divino-umană întrupată în limitele timpului şi ale spaţiului. Se găseşte în lumea aceasta, dar nu este din lumea aceasta (loan 18,36). Se găseste în lumea aceasta, pentru ca să ridice lumea aceasta sus, de unde vine ea insaşi. Biserica este ecumenica, catolică [universală, sobornicească], divino-umană, veşnică, de aceea constituie o blasfemie de neiertat împotriva lui Hristos şi a Duhului Sfânt a face din Biserica o instituţie naţională, a o restrânge la scopul şi metodele naţionale meschine, limitate şi trecătoare. Scopul ei este supranaţional, ecumenic, pan-uman: acela de a uni în Hristos pe toţi oamenii, pe toţi, fară excepţii pe motiv de naţionalitate, seminţie sau clasă socială: "Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este sclav, nici liber, nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască; căci voi toţi sunteţi una în Hristos Iisus" (Galateni 3,28), pentru că Hristos este "toate în toţi" (Coloseni 3, 11).

Metodele acestei uniri pan-umane, a tuturor oamenilor in Hristos sunt date de Biserica în Sfintele ei Taine şi în Nevoinţele [virtuţile] ei divino-umane. Şi, într-adevăr, Taina Sfintei Euharistii concentrează, delimiteaza şi constituie metoda lui Hristos şi mijlocul pentru unirea tuturor oamenilor: prin această taină omul se uneşte în chip organic cu Hristos şi cu toţi credincioşii. Iar prin exercitarea personală a virtuţilor divino-umane: ale credinţei, rugăciunii, postului, dragostei, blândeţii, atotmilostivirii şi a milosteniei, omul se consolidează în această unitate, se menţine în această sfinţenie, trăieşte el însuşi personal pe Hristos ca pe unitate a personalităţii lui şi ca pe fiinţa unităţii lui cu celelalte mădulare ale sfântului Trup al lui Hristos, care este Biserica.

Biserica este personalitatea Dumnezeului-om Hristos, un organism divino-uman, iar nu o organizare omenească. Ca personalitate a Dumnezeului-om, ca şi trupul Dumnezeului-om, Biserica e indivizibila. De aceea, constituie o eroare fundamentală ca organismul divino-uman indivizibil al Bisericii să se împartă în mici organizaţii naţionale. În mersul lor de-a lungul istoriei, multe Biserici locale s-au mărginit la naţionalism, la scopuri şi metode naţionale. Multe Biserici, printre care şi a noastră. Biserica s-a adaptat poporului, în timp ce regula este contrariul: poporul trebuie să se adapteze Bisericii. Şi Biserica noastră a făcut de multe ori greşeala aceasta. Dar ştim ca acestea au fost “neghinele" vieţii noastre bisericeşti, "neghine" pe care Domnul nu le dezrădăcinează, ci le lasă să crească împreună cu grâul, până la la seceriş (Matei 13,22-30). Stim, de asemenea - căci Domnul ne-a învăţat - că neghinele acestea vin de la duşmanul nostru dintru început care e şi duşmanul lui Hristos, diavolul (Matei 13,25-28). Dar această cunoştinţă nu ne slujeşte la nimic dacă nu se transformă în rugaciunea ca Hristos să ne păzească pe viitor de a deveni semănători şi cultivatori ai unor asemenea neghine.

Este de acum timpul, este ceasul al doisprezecelea, ca reprezentanţii noştri bisericeşti să înceteze de a fi exclusiv sclavi ai naţionalismului şi de a fi arhierei şi preoţi ai Bisericii celei Una, Sfânta, Catolică [Sobornicească, Universală] şi Apostolică. Misiunea Bisericii dată de Hristos şi realizată de Sfinţii Părinţi este aceea de a face să prindă rădăcini şi de a cultiva în sufletul poporului simţământul şi cunoştinţa faptului că fiecare membru al Bisericii Ortodoxe este o persoană catolică [sobornicească, universală], o persoană veşnică şi divino-umană; că este al lui Hristos şi, pentru aceasta, frate al tuturor oamenilor şi slujitor al tuturor oamenilor şi al tuturor făpturilor. Acesta este scopul Bisericii dat de Hristos; orice alt scop nu este de la Hristos, ci de la Antihrist. Pentru că Biserica noastră locală să fie Biserica lui Hristos, Biserica Catolică [Universală, Sobornicească], ea trebuie să realizeze necontenit acest scop în poporul nostru. Dar care sunt mijloacele cu care poate ea realiza acest scop divino-uman? - Mijloacele nu sunt altele decât iarăşi cele divino-umane, pentru că scopul divino-uman se poate realiza exclusiv cu mijloace divino-umane, şi niciodată cu mijloace omeneşti sau de alt fel. În acest punct Biserica se deosebeşte esenţial de tot ce-i omenesc, de tot ce-i pământesc.

Multumesc pentru acest lamuritor mesaj, Ovidiu!
Iata, e cu totul altceva acum.
Sper ca se citeste limpede in finalul textului: "că Biserica noastră locală să fie Biserica lui Hristos" (nu spune ca este Hristos, ci spune ca este a lui Hristos). Mai sus spune si ca orice credincios este al lui Hristos (iar nu ca este Hristos).
In concluzie, Hristos nu este BOR. Si nu va fi in vecii vecilor! AMIN+