Citat:
|
În prealabil postat de cristy
o sa va povestesc pe scurt ce am facut... sotul meu de cand il stiu, este impatimit cu calculatoarele... si cu mess-ul. si are o gramada de fete acolo, cunoscute el stie cum, de cand era in facultate. mi-a spus ca nu mai are adresele fostelor prietene, si eu il cred. mi-a mai zis ca nu flirteaza cu ele, ca daca vorbesc, sunt numai generalitati.
pana sa ne casatorim, am surprins fara sa vreau cateva momente de "apropiere" cu niste fete de acolo. si acum, fiind patita, reactionez urat la orice imi spune de una de acolo, sau la orice aluzie.
dintr-o intamplare, i-am aflat parola la mail. si am inceput sa-i verific mailurile. el intra pe forumuri de specialitate pt meseria lui, si discuta acolo despre noutati, lucruri strict profesionale. i-am deschis messul ieri si i-am incalcat intimitatea: am citit ce vorbise cu o fata de acolo de pe forum... erau lucruri generale (ce mai faci, cum iti mai e...) insa m-a afectat.
am inceput sa-mi fac tot felul de scenarii in cap, sa-mi imaginez tot felul de lucruri. ca poate incepe din nou cu flirturi ca de amuzament si sa-i treaca timpul, sau sa se simta din nou apreciat.
nu am putut sa-i spun ce am facut, dar m-am purtat rece si meschin cu el. si ne-am certat urat, dar nu am putut sa-i marturisesc ce ma supara. nu pot sa-i spun ca il suspectez, ca imi pierd increderea in el in problema asta.
tin totul in mine si rabufnesc in relatia cu el. si vad ca il indepartez, si sufar si eu, si sunt deprimata, si sufera si el.
ma gandesc ca a fost o prostie din partea mea. si imi impun sa nu mai deschid mailul, sa nu ma mai intereseze, sa-i acord credit.
insa inauntrul meu sufar, si e o suferinta de nedescris.
ne vedem doar seara, cateva ore, si nu am cum sa stiu ce face in timpul zilei. si nici nu vreau sa-i tin socoteala.
va cer ajutorul pentru a ma linisti si a rezolva problema, care e posibil, admit, sa fie doar in sufletul meu. cum sa scap de suspiciune? stiu ca daca e sa ma insele o va face fara sa-l prind si fara sa aflu... insa nelinistea imi chinuie sufletul si ne otraveste relatia.
|
Draga cristy, nu stiu cati ani ai, dar probabil esti destul de tanara. Pai gelozia asta, intr-adevar ii un lucru asa mai lumesc si se manifesta ea la mai multi oameni, dar in spate ascunde si un egoism. Nu putem vedea noi deocamdata acest egoism si nici adevarata iubire caci acestea tin de lucruri duhovnicesti. Nu poti a-i spune cuiva sa se roage cu mintea, adica duhovnicesc sa fie omul, daca aista ii asa mai lumesc. Atunci aista se roaga citind, cum poate si el saracu. Acum revenim la oita, la mioara cum zice tizul meu.(apropo multam Ovi pt. balada, demult nu am citit-o :))No ase. Revenim noi amu si spunem: ai gresit da, dar oare cine nu greseste ? Bun. Daca gresita-i, ce sa facem acum ? Pai ne pare rau, mergem si spovedim, intrebam si pe duhovnic daca sa spunem si sotului sau sa nu spunem...ca uneori ca sa evitam ceva mai rau...ne facem frate cu intelepciunea si cu tactul. Apoi incerci sa te linistesti prin citire din Sfintii Parinti, din Biblie, din rugaciune. Nu lasi tu sa te macine aceste ganduri ca nu-i de folos. Atunci ce faci ? Pai pui gandul cel bun inainte. Iara vine vreun gand aiurea ? Iara pui alt gand bun in fata. Iara vine ? Iara pui...si tot asa. E un ciclu, foarte bun de practicat...fiindca pana la urma te obisnuiesti si la tot raul ii tragi una, inlaturandu-l cu un bine. Fa si tu asa, daca vrei.
Pai gresit-am io de mult mai multe ori ca tine si mult mai mari greseli facut-am, dar pentru noi astia care gresim, a venit Hristos.
Doamne ajuta !