[cezar_ioan]

Da, spovedanie, amandoi. Si nu doar pentru neascultarea din afara casatoriei, adica iubirea trupeasca fara binecuvantarea Domnului. Ca asta e doar consecinta unei lumi de ganduri si obisnuinte pacatoase... Nu pica asa din pom neascultarea noastra de un fel sau altul, ea fiind legata de o intreaga defilare pe langa aratura. Sa nu imi spuneti ca nu-i asa, ca am priceput de mult ca noi suntem cu totul in abatere, in inima noastra pofticioasa si rebela, nu doar pe ici pe colo. O stiu din galcevile cu mine insumi, o stiu si de la altii care s/au istovit cu sine... Din cartile duhovnicilor, iarasi am aflat... Din Scriptura.
Asadar spovedanie generala, cu toata deschiderea de suflet si cu toata nadejdea in Puterea si Dragostea lui Dumnezeu, pentru a lumina viata iar nu pentru a fugi de o pedeapsa. Ca Tatal nostru nu e politist de cartier.... Ci Prietenul, Vindecatorul, Iubitorul Stapan al vietii omului. Cel ce ne ocroteste si ne poarta spre tot ce e mai bun pentru noi. Spre implinirea adevarata a destinului nostru omenesc. In acest sens crescator sunt lasate toate Poruncile Domnului: spre indreptarea fericita a vietii noastre, nu spre chinuiala... Crucea de care facem atata caz ca o purtam, nu e un pietroi de bice pe spinare, ci implinirea Fericirilor. Asta/i Crucea: implinirea, in noi, a Fericirilor. Aceasta este Imparatia lui Dumnezeu Cea dinlauntrul nostru... Sa o primim deschizindu-ne inima catre Fericirile insamantate de Domnul in ogorul fiintei noastre.

Spovedania este intrarea in Salonul Vindecarii: ce doctor adevarat, primindu-si pacientii, face altceva decat sa ii scape de chinuri? Cu atat mai mult, Doctorul Hristos! Venind noi cu raceala mortala a pamantului nostru lumesc, Domnul ne orinduieste tratamentul, prin duhovnicul nostru, asa incat sa ne vindecam deplin si sa ne bucuram de viata, sanatosi sufleteste, duhovniceste. Cu mare bucurie, de negasit pe lumea asta (ci numai in credinta dreapta).

Frica de a ne orindui si indrepta viata, alunecarea iar si iar in "solutiile" noastre copilaresti, mult mahneste pe Tatal nostru si mult rau ne face noua insine.
Ne e frica de vindecarea prin Spovedanie precum copilului ii e frica sa dechida gura ca sa se uite doctorul acolo, sa vada daca are sau nu rosu-n gat...:)

Spovedanie, un canon de indreptare asa cum randuieste duhovnicul si ... cu toata nadejdea si bucuria intoarcerii Acasa, fuga la cele cuviincioase si sfinte. La Cununie, mai intai, spre implinirea intregii bucurii si dezlegarea dragostei inmugurite-n noi.
Apoi rabdare si pace, rugaciune si dragoste simpla pentru alesul inimii noastre. Si viata merge mai departe, cu bucurii dar si cu necazuri felurite, cu prunci cat harazeste Domnul, cu de toate.

Sa lasam frica si indoielile nesfarsite, sa lasam tergiversarea pricinuita de auzite si rasauzite, sa lasam vuietul si strigatele de dezmat si de groaza ale lumii acesteia muribunde si furibunde in inselatoriile ei... Sa auzim, mai bine, spre folosul nostru, Cuvantul Drept al Dragostei. AMIN+