Xenia Grigorievna s-a născut pe la 1730 într-o familie bună, probabil din mica boierime. S-a măritat pe la vârsta de douăzeci de ani. Ea și soțul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Teodorovici, s-au bucurat se câțiva ani de căsnicie laolaltă, trăind îndestulat și fericiți, având o viață lipsită de griji în orașul-capitală al Rusiei, Sankt Petersburg.
Apoi, într-o noapte, la o beție, soțul Xeniei, tânăr și deplin sănătos, a murit pe neașteptate. întreaga ei lume s-a prăbușit. Nu numai că fusese lipsită așa de neașteptat de iubitul ei soț, dar exista primejdia ca el să fi murit fără a se căi de păcatele lui. Căci tânăra pereche fusese mai curând lumeață, neîngrijindu-se în chip deosebit de viața bisericească, iar el murise fără a fi avut parte de sfintele taine ale Mărturisirii și Împărtășaniei.
Spre uimirea prietenilor și rudelor, Xenia a început a-și da toate bunurile. Banii și lucrurile personale le-a dat săracilor, casa a lăsat-o unei prietene apropiate, Paraschiva Antonova.
Rudele au hotărât că, desigur, și-a ieșit din minți din pricina șocului pierderii soțului. Ei s-au adresat epitropilor în grija cărora fusese lăsată, spre a cerceta dacă Xenia era în stare să dispună de averea ei în mod conștient. Epitropii au chemat-o și au aflat-o cu totul întreagă la minte, având tot dreptul să facă ce voia cu averea ei.
Apoi Viața ei spune: "Dându-și seama că nu poate fi adevărată fericire pe pământ și că averile lumești sunt doar piedici în calea dobândirii adevăratei fericiri în Dumnezeu, scăpând de acele piedici, Xenia a dispărut dintr-o dată din Petersburg vreme de opt ani. Se spune că în acești ani a trăit la o sihăstrie, într-o obște de sfinte nevoitoare, învățând despre rugăciune și viața duhovnicească de la un stareț".
Apoi s-a întors la Petersburg, spre a-și începe lungul pelerinaj spre împărăția cerurilor, umblând pe străzile din partea săracă a orașului, cartierul Storona, și dormind pe câmp, sub cerul liber. Se îmbrăca într-una dintre vechile uniforme ale soțului ei, și de atunci înainte și-a luat numele Iui, Andrei Teodorovici, refuzând să mai răspundă la numele de Xenia. "Era ca și cum, prin adânca dăruire față de soțul ei, ar fi nădăjduit să ia cumva asupra ei povara păcatelor lui nepocăite și a nefericitei sale morți fără Sfintele Taine". Astfel, în acea vreme, ea a fost chemată la neobișnuitul rol de nebună întru Hristos - una dintre cele mai grele nevoințe duhovnicești, destinată doar celor înaintați duhovnicește și care au o chemare aparte.
A trăit astfel treizeci și șapte de ani. Viața ei spune: "Fericita era oricând gata să ajute pe orișicine în orice chip cu putință. În timpul zilei rătăcea pe străzi, chipul ei răsfrângând, prin strălucirea caldă și prietenoasă, duhul său lăuntric de blândețe, smerenie și bunătate. Noaptea, în orice anotimp, se ducea pe câmp și începea a vorbi cu Însuși Dumnezeu!". Cinstindu-i deplina dăruire către El, Dumnezeu i-a dat darul înainte-vederii, cu care ajuta pe mulți dintre locuitorii din Storona. Și era cu adevărat o minune felul cum a supraviețuit atîtea ierni, trăind în acest chip sub cerul liber.
Îi plăcea în chip deosebit Cimitirul Smolensk, lucru ce se vede din următoarea întâmplare. "Cândva, în 1794, spre sfârșitul vieții Xeniei, se zidea o nouă biserică în Cimitirul Smolensk. Lucrătorii au început a observa că în timpul nopții cineva căra grămezi de cărămidă în vârful clădirii, acolo unde era nevoie de ele. Lucrătorii au fost uimiții de aceasta și au hotărât să afle cine putea fi acest neobosit muncitor. Punând un om de veghe, au putut afla că era roaba lui Dumnezeu, Xenia".
În sfârșit, această deosebită pelerină a lui Dumnezeu pe pământ a plecat spre sălașul ceresc prin anul 1800. Smerenia și neabătuta credincioșie față de soțul ei se văd din înscrisul de pe piatra mormântului său din cimitirul Smolensk: "În Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Aici zace trupul roabei lui Dumnezeu Xenia Grigorievna, soția capelmaistrului imperial Col. Andrei Teodorovici Petrov. Văduvă la vârsta de 26 de ani, pelerină 45 de ani, ea a trăit cu totul 71 de ani. Era cunoscută sub numele de Andrei Teodorovici. Oricine m-a cunoscut, să se roage pentru sufletul meu, ca și al său să se mântuiască. Amin".
O, Sfântă maică Xenia, care în viața ta ai purtat - pentru dragostea Mântuitorului tău - o cruce atât de grea. Primește de la noi, păcătoșii, această rugăciune adusă ție. Îngrădește-ne cu rugăciunile tale de ispitirile duhurilor întunericului și ale tuturor care cugetă rele asupra noastră. Roagă pe Atotînduratul Dumnezeu să ne dăruiască putere și virtute, ca fiecare din noi luându-și crucea și urmând lui Hristos să-I cânte în vecii nesfârșiți împreună cu tine: Aliluia !
Iubind sărăcia lui Hristos, acum te îndulcești de ospățul cel veșnic; cu nebunia cea părută ai rușinat nebunia acestei lumi, prin smerenia Crucii ai primit puterea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, dobândind darul ajutorării prin minuni, Fericită Xenia, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească prin pocăință de tot răul.
Mărimu-te, pe tine, Sfântă și Fericită maică a noastră Xenia, și cinstim sfântă pomenirea ta, că tu Îl rogi pentru noi pe Hristos Dumnezeul nostru.