[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Rebecca

Ar fi bine.
Dar pe aici se pare ca nu e chiar asa.
Nu-i certati pe juniori.

Juniorilor, li se cuvine mai multa cumpatare, pentru a nu tulbura prea tare, linistea celor mai vechi. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vei depasi si tu junioratul, si atunci cu siguranta iti vei exprima punctul de vedere dintr-o alta pozitie, care o va contrazice pe cea de astazi.

In ce privesc ultimile mesaje, nu stiu de ce dar ca si punct de vedere, trebuie sa marturisesc ca sunt de aceiasi parere, desi nu as aborda aceasta forma de raspuns. Pe fiecare in parte probabil, ne nemultumeste ceva la anumiti clerici, dar daca ne privim in adancul sufletelor, nu meritam nici macar ce avem. In plus, este atata manipulare si rea-vointa incat nici nu mai stim daca suntem victimile unor zvonuri, sau mai sunt si adevaruri crude... Chiar si-asa, daca Dumnezeu ingaduie (si pana cand), inseamna ca stie El de ce. Nimic nu-i fara de rost "acolo sus". Doar aici, jos, omul are tendinta de a "cere socoteala", considerand pe de o parte ca are acest drept (si nu-l are!), iar pe de alta parte considerand ca intelege, (ceea ce este total eronat: doar Dumnezeu STIE, INTELEGE si INGADUIE).
Coborandu-ne ceva mai jos, la nivelul semenilor nostri, intelept nu e cel care-si injura tatal fiindca-i betiv, sau nu s-a ingrijit sa-i croiasca un drum presarat cu lauri, nici n-a avut averi sa-i dea, ci acel care se roaga pentru parintele lui, slab si inselat! Atunci Dumnezeu isi face mila si de fiu si de tata. Altfel, fiecare primeste ce merita!

De ce oare altadata omul spunea: "Toti se vor mantui, iar eu nu!", iar astazi: "Doar noi ne vom mantui, iar ceilalti, nu!"? Cat de profunda poate fi aceasta vorba, de nu reuseste sa ajunga in inimile si sufletele noastre?
Daca omul, privind in jur, ar vedea pe toata lumea facand fapte bune, ar intra in competitie cu ceilalti si mereu ar fi tentat sa creada ca nu-i va putea ajunge niciodata pe ceilalti din urma. De aici si gandul ca "altii sunt mai buni decat el!"
Acum, privind in jur, vedem la toti, numai "fapte rele". Ba mai nou, indraznim sa ridicam ochii mai sus decat ni se cuvine, si nu-i exclus ca maine-poimane nici sfintii si nici Dumnezeu sa nu se mai incadreze in notiunea noastra de "corect", (adica de ce sa-l ajute pe nenorocitul ala de pacatos, si pe "pretenu'" meu, nu?). Pai atunci e foarte clar: noi, care ne rugam mai mult decat ceilalti (de parca am si sti cat si mai ales cum se roaga altii), noi, care facem fapte bune sau macar nu face atat de multe fapte rele precum vedem la altii, normal ca ne vom mantui...
Ma tem ca daca privim astfel lucrurile, nu existe mantuiti si suntem de plans!...
Fratilor, imi cer iertare, mai ales ca am ajuns dupa atata timp sa cred ca va cunosc destul de bine sufletele: nu va inversunati impotriva "stapanilor", ca nu cunoastem noi ce are Dumnezeu de gand. Eu am vazut ca atunci cand nu a ingaduit, l-a lasat pe vrajmas sa-si ia partea lui. Sa nu fim in locul celor care aduc sminteala, atunci cand vor trebui sa dea socoteala? Daca noi vrem mila, trebuie sa si oferim mila!