[lore86]

cu toate ca si eu sunt adepta lucrurilor cat mai naturale, de data asta sunt in asentimentul sophiei si al celorlalti.
Si zic asta stind prin ce am trecut eu. Nasterea nu e o boala, dar nu mai exista femeia sanatoasa de acum cativa ani. E incredibil cat de multe femei au probleme cu sarcina, cati copii mor inainte de a vedea lumina zilei. La fel de surprinzator e cat de multe femei au probleme mari la nastere.
Nasterea nu e o joaca. organismul femeii e mult prea epuizat: stres, oboseala, poate nasteri repetate, o alimentatie deficitara, poluare.
De asemenea, un travaliul prelungit oboseste, ca sa nu zic extenueaza femeia. Nu mai vorbesc de situatiile in care se rup membranele iar fatul ramane un nr mare de ore pe uscat. Deja vorbim de cazuri de suferinta fetala. Nu e de joaca cu asa ceva!
Asa cum zicea si Alin, daca fatul e mare se poate produce o ruptura de perineu. Doar cine a trecut prin asa ceva stie ce inseamna asta. Tocmai ptr a evita situatia asta, medicul face o mica incizie.Apoi locul e cusut.

Nu stiu cine ar putea sa coasa sau sa faca orice alta activitate in timp ce naste.Acolo te lupti ptr viata copilului tau, e cu mult mai mult decat a manca !(zic asta deoarece atat macatul cat si nasterea sunt considerate aspecte fiziologice). Nu degeaba zice Mantuitorului ca femeia atunci cand trebuie sa nasca se intristeaza ptr ca a sosit ceasul sau. Nu degeaba femeia inainte de a naste este impartasita chiar daca a facut pacate grele!

Nu sunt de acord cu pozitia in care femeia naste la spital. E extrem de incomoda si nu ajuta deloc expulzia. E nevoie de un efort suplimentar fata de pozitia pe vine, cand insasi gravitatia ajuta expulzia fatului. De asemenea mediul steril di spital e indoielnic. Cunosc multe mamici care au contactat diverite virusuri in sala de nastere. De asemenea si bebelusii iau in microb asa de des inatlnit in spitale. Toti patru copiii mei au venit cu "cadoul" asta acasa: un microb care producea o secretie oculara extrem de neplacuta, ca nu-i permitea bebelsului nici sa deschida ochisorii.


Admir femeile care sanatoase fiind, isi pot asuma aceasta nastere. Dar daca exista probleme mi s epare o inconstienta sa nasti acasa. Stiu ca inainte de a naste eram tare ingrijorata.Aveam o problema care putea in proportie de 95% sa imi provoace o hemoragie serioasa. Medicul ma linistea , spunandu-mi ca perfuzia cu sange va fi pregatita.Cand am mai auzit-0 si pe asta, m-am cam panicat. Pana la urma, s-a intamplat exact acel procent de 5%, adica am scapat ca prin minune de hemoragia aceea. AM stat destul in sala de travaliu. Am vazut cate probleme pot sa apara chiar si in cazurile in care travaliul debutase bine, dilatia la fel, iar in explulzie....i-a cam panicat pe medici. Se agitau cum sa scoata copilul ca mama nu mai putea coopera. Si noi, cele din sala de asteptare, ne rugam din tot sufletul sa auzim pruncul plangand.(e uimitor acolo, cand suntem in durere cata solidaritate se creeaza intre mamici) MUUlt a durat, cu interventiile a doi medici priceputi sa iasa pruncul. Repet: nu e de joaca cu asa ceva!

Am avut si dezamagirea de a nu-mi lasa prncul doua ceasuri cu mine, asa cum auzisem.Mi-ar fi placut...Dar cu aceeasi sinceritate o spun ca nu as fi avut putere sa ma ocup de el. Eram epuizata...nu aveam putere nici sa vorbesc, nici macar sa ma scol pe coate sa pot bea apa. Intodeauna dupa nastere aveam un sentiment de ameteala mare, aproape lesin. AM vazut si cazuri cand in drumul spre toaleta au cazut pe jos.Pur si simplu.

Sunt de accord ca exista si femei puternice, dar exista si multe femei slabe.CAre fara ajutor specializat nu stiu cum ar face fata.
Cinste celor care pot altfel!