Trebuie sa marturisim ca sunt foarte putini aceia care se concentreaza asupra sufletului atunci cand postesc. Chiar daca se opresc de la anumite mancaruri, continua sa blesteme, sa urasca, sa invidieze, sa pofteasca, sa lacomeasca, sa unelteasca, sa minta, sa amageasca, sa denatureze etc. Pentru multi dintre noi lucrurile nu mai sunt decat ceva ce se mananca, iar persoana semenului e numai un trup care poate trezi placeri trupului nostru. Astfel, lucrurile si persoanele nu mai cuprind decat ceea ce cade imediat sub simturi, si nimic dincolo de simturi.
Mancarea de post are rostul de a slabi puterea neretinuta a poftei, care face din om un rob si-i ia putinta de a vedea si altceva in cele le mananca decat materia de consumat.
|