În Postul Pastelui, un crestin a început sa ajuneze în fiecare zi, pâna la apusul soarelui. Toti colegii de serviciu îl laudau pentru nevointa sa. Dar, într-o zi, au chemat un preot sa le faca sfestanie la birouri. Când i-au spus preotului despre nevointa colegului lor, acesta a întrebat:
- Dar ai binecuvântare de la duhovnic pentru un post atât de aspru?
- Nu, dar ma descurc, nu îmi e greu.
- Chiar daca nu îti e greu, tot e bine sa ceri binecuvântare de la parintele tau.
Când a ajuns la duhovnic, acesta l-a mustrat, spunându-i:
- Daca mi-ai fi cerut binecuvântare de la început, ti-as fi dat, dar ti-as fi dat ascultare sa nu stie nimeni în afara de sotia ta ca ajunezi. Dar asa, dupa ce te-au laudat toti, va trebui sa renunti la nevointa ta. Vei ajuna doar miercurea si vinerea. Si sa nu le spui ca eu te-am pus sa renunti la post. Ca sa te smeresti, sa le spui ca nu ai mai rezistat.
Crestinul a facut asa. Dar a observat ca îi era greu sa ajuneze chiar si numai doua zile pe saptamâna. Când a fost biruit de foame, si a mâncat într-o zi de vineri dimineata, în loc sa se duca la serviciu s-a dus mai întâi la duhovnicul sau:
- Ce se întâmpla, parinte? Înainte puteam sa postesc mult mai aspru, iar acum îmi e gândul numai la mâncare.
- Înainte te hraneai din laudele celorlalti. Dracul mândriei îti alunga foamea. Abia acum îti poti cunoaste masura adevarata. Îti poti da seama de neputintele tale. Dar rabda. Ca nu e usoara calea mântuirii.
Colegii de serviciu, vazându-l ca a renuntat sa ajuneze în fiecare zi, au început sa râda de el, si îl mustrau ca nu e în stare sa se tina de ceea ce îsi propusese sa faca. Dar parintele i-a spus:
- Acum mergi pe calea bineplacuta lui Dumnezeu, când nu stie stânga ce face dreapta.:rolleyes: