Doamne ajuta!
Si eu sunt din pacate in aceeasi situatie. Daca vom binevoi sa facem un copil, tatal lui nefiind crestin practicant, ci liber cugetator (adica a fost botezat, dar nu crede cu adevarat in Isus Hristos, ci doar ce ii convine lui) copilul va fi botezat probabil doar de forma, tatal considera ca omul trebuie sa se boteze deabia cind se face mare daca vrea asta. Probabil nici nasul nu va fi crestin practicant si nici preotul care va oficia sfanta taina nu va fi duhovnicul meu (decat daca face o oferta irezistibila, eventual sa oficieaze botezul gratis).
De fapt traditia ce spune, nasii trebuie sa aleaga preotul (sa fie duhovnicul lor) sau parintii? Preotul poate refuza sa oficieze o sfanta taina daca nu-i convin nasii ( nu sunt cununati, refuza sa se spovedeasca, au pacate mari, etc)?
Oare in ce masura vor influenta toate astea (faptul ca nu suntem cununati, ca nasii nu vor fi practicanti, etc) evolutia spirituala a copilului? Va mai fi el crestin vreodata cu adevarat? Poate o sa reusesc sa-l impartasesc pe ascuns cand va fi mic, dar dupa doi ani nu voi mai putea sa-l tin nemancat pana la 11 -12 sau sa plec cu el deacasa nemancat fara sa stie tata sau bunicii. Bunicii ar fi de acord cu sfanta imparatsanie, dar ar zice sa-i dau copilului sa manince ca n-are nimic. Si apoi nu stiu daca i-ar conveni copilului, ar putea chiar el sa refuze sfanta impartasanie, daca simte ca tata si bunicii nu sunt de acord si l influenteaza. S-ar putea cand se face mare sa considere ca l-am silit eu ca mama sa practice crestinismul cand el de fapt doreste sa creada in altceva. Nici nu stiu sigur, Dumnezeu sa ma ierte, daca in conditiile astea e bine sa imi mai doresc un copil. Imi doresc un copil dar vreau sa am si binecuvantarea lui Dumnezeu, vreau sa fie si el crestin cand va fi mare, sa mosteneasca Imparatia cerurilor, nu sa-i fac inca un servitor necuratului.
|