Am gasit acest articol despre Cuv. Seraphim Rose, care m-a pus pe ganduri si ser ca va pune pe ganduri si pe altii:
"PROPOVADUIND ortodoxia launtrica a inimii, Parintele Serafim a atentionat
īmpotriva ispitei de a urma “īntelepciunea de suprafata”. El a zis ca “a fi ‘ortodox dar nu
crestin’, este o stare care are un anumit nume īn limbajul crestin: īnseamna a fi fariseu, a
fi atāt de īnnamolit īn litera legilor Bisericii, ca omul īsi pierde sufletul care le da lor
viata, duhul crestinismului adevarat.
El a aratat cum putem fi dusi īnainte cu “corectitudine” chiar īn aspecte mici: “Pot sa ne placa icoanele bizantine bine-facute (ceea ce este un lucru bun), dar mergem prea departe daca dispretuim icoanele mai moderne ca stil, care se gasesc īn multe din bisericile noastre. La fel se pune problema si cu cāntarile bisericesti, arhitectura, urmarea regulilor corecte de post, a īngenuncherii īn biserica, etc. …
Daca va impresioneaza puternic sa aveti icoane bune si īncepeti sa spuneti: ‘Se afla o icoana de un stil nepotrivit īn biserica noastra!’ trebuie sa ai mare grija, pentru ca īti concentrezi īntreaga atentie pe ceva exterior. De fapt, daca exista o biserica care nu are nimic altceva decāt icoane de un stil bun, devin suspicios, pentru ca poate [oamenii de acolo] sunt doar urmatori ai modei. Exista un caz (unul din multe) īn care o biserica avea icoane rusesti vechi, originale – unele bune si altele de un gust destul de prost, pictate īntr-un stil relativ nou – si o persoana fanatica le-a scos pe toate si a pus īn loc icoane noi, reproduceri pe hārtie, īntr-un stil perfect bizantin. Si care a fost rezultatul?
Oamenii de acolo au pierdut contactul cu traditia, cu oamenii care le-au adus lor ortodoxia. Ei au īnlocuit icoanele originale la care se rugasera credinciosii de secole.
PROPOVADUIND ortodoxia launtrica a inimii, Parintele Serafim a atentionat
īmpotriva ispitei de a urma “īntelepciunea de suprafata”. El a zis ca “a fi ‘ortodox dar nu
crestin’, este o stare care are un anumit nume īn limbajul crestin: īnseamna a fi fariseu, a
fi atāt de īnnamolit īn litera legilor Bisericii, ca omul īsi pierde sufletul care le da lor
viata, duhul crestinismului adevarat.
El a aratat cum putem fi dusi īnainte cu “corectitudine” chiar īn aspecte mici: “Pot sa ne placa icoanele bizantine bine-facute (ceea ce este un lucru bun), dar mergem prea departe daca dispretuim icoanele mai moderne ca stil, care se gasesc īn multe din bisericile noastre. La fel se pune problema si cu cāntarile bisericesti, arhitectura, urmarea regulilor corecte de post, a īngenuncherii īn biserica, etc. …
Daca va impresioneaza puternic sa aveti icoane bune si īncepeti sa spuneti: ‘Se afla o icoana de un stil nepotrivit īn biserica noastra!’ trebuie sa ai mare grija, pentru ca īti concentrezi īntreaga atentie pe ceva exterior. De fapt, daca exista o biserica care nu are nimic altceva decāt icoane de un stil bun, devin suspicios, pentru ca poate [oamenii de acolo] sunt doar urmatori ai modei. Exista un caz (unul din multe) īn care o biserica avea icoane rusesti vechi, originale – unele bune si altele de un gust destul de prost, pictate īntr-un stil relativ nou – si o persoana fanatica le-a scos pe toate si a pus īn loc icoane noi, reproduceri pe hārtie, īntr-un stil perfect bizantin. Si care a fost rezultatul?
Oamenii de acolo au pierdut contactul cu traditia, cu oamenii care le-au adus lor ortodoxia. Ei au īnlocuit icoanele originale la care se rugasera credinciosii de secole.
Īn mod deosebit, Parintele Serafim a vazut īn atacul “ortodox” neautorizat asupra Fericitului Augustin un semn al formalismului care va duce la acceptarea lui Antihrist. Doctrinele “exagerat de logice” ale lui Augustin, despre care Parintele Serafim a spus ca “nu i-a fost un mare admirator”, au fost doar aspectul de suprafata, intelectual al unui om a carui inima a fost īn īntregime ortodoxa. Dupa cum a scris Parintele Serafim īntr-o scrisoare: “Lucrul cel mai frumos si mai ortodox despre el este simtirea, evlavia, dragostea ortodoxa pentru Hristos care tāsneste atāt de puternic īn operele sale ne-dogmatice, cum ar fi Confesiunile sale (Parintilor rusi le plac si Monologurile). Ca sa-l distruga pe Augustin, asa cum īncearca sa faca criticii de astazi, īnseamna sa distrugi si aceasta evlavie si iubire pentru Hristos …. Eu ma īnfricosez de inimile reci ale ‘intelectualului corect’ cu mult mai mult decāt orice greseli pe care le-ai putea gasi la Augustin. Intuiesc īn aceste inimi reci o pregatire pentru lucrarea lui Antihrist (a carui imitare a lui Hristos trebuie sa se extinda si la ‘teologia corecta’!). Eu simt īn Augustin iubirea lui Hristos.”
Continuarea:
http://luptapentruortodoxie.blogspot...utarea-la.html