[cezar_ioan]

A-L descoperi pe Domnul nu sta in puterea noastra.
Nu noi Il descoperim (macar ca Domnul nu-i invaluit, acoperit - ci mintea nostra e invaluita de lant de nori ai pacatului si de alte dracovenii insusite prin vreme), ci El Se descopera noua, sfisiind mantia groasa a timpului, a norilor, a minciunii...
Nu noi am zamislit Revelatia, ci Domnul S-a revelat noua, iubindu-ne: prin Scripturi, prin Tablele lui Moise, prin Tabor, pe Drumul Damascului, spre Emaus...

Un copil, uneori, cauta ani de zile sa-si descopere tatal sau mama... Gasim adeseori in lume...
Dar chiar si acela stie ca, mai intai, parintii lui l-au zamislit si l-au descoperit pe el.
Cu atat mai mult asa stau lucrurile cat priveste relatia noastra cu Hristos.

Carnea nici nu stie nici nu cauta pe Hristos. (Ci doar alta carne...) Duhul insa, prin poarta deschisa inlauntrul lui de Insusi Domnul, are dor mare de Dumnezeu. Pai de ce? Ca a insamantat acolo, in ogorul duhului, Hristos busola/ravna cautarii Lui.

Oare oita il descopera pe pastor? Pai ce stie oaia proasta despre pastorit? Ce cunoaste ea despre ratacire, lupi si frigarui?... Cuprinde ea, cu mintea ei de oaie, rostul turmei?
De ar avea oita stiinta pastoritului, de-ar fi ea mestera in randuiala turmei, atunci ar fi berbec si caine de paza si pastor deopotriva.
Dar ea e oaie proasta, stie doar coltul ierbii, lunca verde si paraiasul zglobiu...
Ca oaia sa stie de rostul pastorului, ar trebui sa stea mai intai in doua picioare si sa aiba oarecari toiege pe masura lupilor. Dar n-are decat blana moale si behait firav...

In concluzie, ne mintim singuri in inchipuirea noastra cand credem ca L-am descoperit pe Hristos. Oare intunericul poate descoperi el lumina?
Prin ce mijloace? .... Cu ce-ndemanari?... Ce stie si ce poate el sa faca pentru aceasta? E chiar asa istet intunericul asta?

Are intunericul vreo pricepere in afara de aceea de a zabovi (cand e lasat sa zaca) peste lucruri?
Transfigureaza el ceva, roditor?
Rodeste altceva decat vise si ciuperci/mucegai?...

Numai Lumina da un inteles si-un rost. Si Se face inteleasa pe Sine
in modul de a cugeta al ierbii, al oii, al omului...
Care-si inchipuie, vai, uneori, ca a descoperit Lumina...
Cand, mai degraba, ar trebui doar sa ridice Imnuri...!

Lumina nu poate fi descoperita. Ea ni Se daruieste, ori ba.
Batindu-Si, parca, joc, de volitia noastra incrancenata (de apetitul de pronosportisti).
Ea nici nu sta, ci ne atrage la contemplare, jucaus mai abitir decat focul...
(nu au decat sa se supere cei ce cauta luminita fixa de la capatul tunelului...)