[Mosh-Neagu]

Eu cred ca sunt doua delimitari clare. La inceput, e vorba de necesitate. Si multi dintre noi ramanem in acest stadiu toata viata. Mai tarziu, dupa multa osteneala, rugaciunea nu mai e necesitate, ci dorinta. Deja nu mai poti fara, si abia astepti sa ai o "fereastra", desi poate in gand te rogi oricum!...
Si-apoi depindem de imprejurari, fiindca nici o zi nu se aseamana cu cealalta. Uneori e post, iar in post in mod normal avem alte pravile. Alteori am visat ceva si poate in vis am facut ce nu se cuvenea... In acest caz se cuvine citit "Canon-ul de pocainta catre Mantuitorul Hristos" care sterge orice pacat savarsit in somn... Iar alteori, nici nu stim cum, ne pomenim brusc ca parca am cadea la rugaciune, fara un motiv anume, ci doar simtim nevoia catorva psalmi care ne sunt noua cei mai dragi... Si desi ne propunem vreo doi-trei, parca, nu ne induram sa nu-l citim si pe celalalt la fel de frumos, sau pe celalalt care aminteste de niste ganduri demult apuse... Si tot asa, si tot asa!
Intre necesitate si dorinta e diferenta mare... Ferice de calugari si pustnici, care au uitat demult ce inseamna necesitatea rugaciunii, facand totul din dragoste pentru Dumnezeu si pentru mantuirea lumii!...