[Mihailc]

În prealabil postat de eliza-georgiana

Am înţeles!! eşti dintre cei cu minte nemţească..... cartea este tipărită de o editură ortodoxă sub binecuvântarea Presfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Telormanului, Bucureşti 2009. În prefaţă se vorbeşte despre faptul că ATEII, când refuză cipurile se gândesc la demnitatea umană, CREŞTINII, când refuză cipurile sunt îndreptăţiţi de dogma credinţei a Chipului lui Dumnezeu în om, iar creştinul în orice împrejurare acţionează ca persoană şi poziţia sa nu este rodul vreunui ordin de la vreun centru coordonator, ci de la harul care locuieşte într-însul.... mă dezamăgeşti cumplit... nici măcar nici nu te-ai obosit să vezi cine-a publicat cartea
şi se mai mira Ioana că nu a văzut pe nimeni cu atitudine favorabilă cipului sau că acesta n-ar avea influenţă duhovnicească!
însuşi părintele Papacioc spune că miroase a 666, dar e mai bine să dăm cu parfum , să punem brăduţi să acopere ce ne deranjează... în final, chiar părintele susţine că nu suntem proşti! dar e bine că se aruncă cu lături în preoţi chiar de "credincioşi"... n-ar fi chiar prima dată!! vai nouă, ce naţie de nemţi!

Ce trebuia să înţelegi n-ai înţeles, iar ceea ce crezi că ai înţeles era deja în mintea ta sub formă de prejudecată. Ţi-am arătat, foarte pe scurt, cum funcţionează manipularea într-un caz concret şi cred că cine are ochi de văzut şi minte de priceput şi-a dat seama cu uşurinţă cam ce fel de metode sunt folosite pentru construcţia aparatului propagandistic al sectei cipodocşilor.

De altfel, căutând opinii în lista pe care mi-ai oferit-o cu altă ocazile, cam doi părinţi îmbunătăţiţi doar de imaginaţia voastră vorbesc explicit despre aplicaţia apocaliptică birocratic-digitală : cuviosul Amphilohie Tyri noul cipolog şi Şişmanian blogoslovul.
În rest tema este abordată responsabil, cu accent pe priorităţile dintotdeauna ale creştinilor: creşterea duhovnicească, solidaritate intraeclezială şi viaţuire tot mai adânc ancorată în Hristos.

Desigur, suntem liberi să învestim cu valoare orice alegere personală şi să trăim în orizontul deschis de aceste alegeri. Primejdia sectară survine atunci când supraapreciem alegerea noastră personală ca normă sobornicească şi începem să împărţim lumea în oi şi capre pe criterii arbitrare. De exemplu, când cipodoxia devine o condiţie sine qua non de identificare a ortodoxiei.