[cristiboss56]

În prealabil postat de Marinescu

1. Pentru punctul nr.1 un raspuns: Atunci cand Biserica a realizat canonul Sfintelor Scripturi ale Noului Testament in care sunt trecut 27 de carti scrise in primul secol al erei crestine, de ce nu apar si alte scrieri ale altor sfinti parinti care au trait in primele secole pana la realizarea acestui canon (anul 367 en)? inseamna ca ele nu erau regula de invatatura sau canon.
2. Iisus a lasat o singura Biserica pe pamant si doar una va fi luata la cer cand va aveni a doua oara, cea care pazaste poruncile Lui si are credinta Sa. Daca facem parte din ea suntem in siguranta. Atata timp cat o Biserica crestina din cele multe modifica sau desfiinteaza una din cele 10 porunci morale se face vinovata de toate. Asa spune sfantul apostol Iacov, inspirat de Duhul Sfant in epistola sa, la cap.2 cu versetele de mai jos...

10. Pentru că cine va păzi toată legea, dar va gresi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile.
11. Căci Cel ce a zis: "Să nu săvârsesti adulter", a zis si: "Să nu ucizi". Si dacă nu săvârsesti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.

Ramane sa fim de acord ca Scriptura e inspirata de Dumnezeu si descopera adevarul. Mai departe, sal traim cu totii ca sa fim mantuiti.

SFÂNTA TRADITIE SAU PREDANIA Sfintele Evanghelii si toate celelalte părti ale Noului Testament nu cuprind decât o parte din descoperirea dumnezeiască pe care Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, făcut om pentru a noastră mântuire, ne-a făcut-o prin viu grai in timpul petrecerii Sale pe pământ. Acest lucru ni-l spune sfântul apostol si evanghelist Ioan prin cuvinitele: Ťsunt si alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus si care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred — scrie el — ca în lumea aceasta nu ar incăpea cărtile ce s-ar fi scrisť (Ioan XXI, 25).
Acelasi sfânt apostol mai arată în una din epistolele sale : ŤMulte având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hirtie si cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin si sa vă vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplinăť (2 Ioan I, 12).
Mărturisirile acestea ne incredintează că multe din faptele si învătăturile Mintuitorului Iisus Hristos nu ni s-au păstrat In scris, ci că ele au fost însusite si duse mai departe prin viu grai, de sfintii apostoli si de urmasii acestora, din veac in veac până la noi. De asemenea, că acestea vor fi duse, cu intelesul lor adevărat, de adevăratii credinciosi crestini, până la sfârsitul veacurilor. Adică ni s-au păstrat si ni se fac cunoscute, în scopul mântuirii noastre, prin Sfânta Traditie.
Din cele arătate mai sus, întelegem că Sfânta Traditie este a doua cale sau formă principală, cu nimic mai prejos decât Sfânta Scriptură, egală cu ea, prin care ni s-a transmis Descoperirea dumnezeiască. Numai că această descoperire de la Dumnezeu a fost cuprinsă in scris mai târziu decât cea arătată în Sfânta Scriptură. Iar Sfânta Traditie este viata Bisericii in Duhul Sfânt, este suflul viu al vietii Bisericii.
Intre Sfânta Scriptură si Sfânta Traditie este o legătură atât de stransă, incât nici nu se poate face deosebire între adevărul cuprins în una si în cealaltă. Mărturiile lor despre adevărul dumneizeiesc se sprijină unele pe altele. Sfânta Scriptură si Sfânta Traditie sunt cele două căi de transmitere a Revelatiei dumnezeiesti supranaturale. Ele transmit adevărul dumnezeiesc încredintat Bisericii spre păstrare si propovăduire.
După cum am arătat, Sfânta Scriptură este asezarea în scris numai a unei părti din toată învătătura dată de Mântuitorul Iisus Hristos prin viu grai, iar cealaltă parte ni se face cunoscută în Sfânta Traditie.
In ttmp, a fost mai întâi Sfânta Traditie si apoi Sfânta Scriptură, fiindcă Dumnezeu în întelepciuneia Sa a voit ca adevărurile Descoperirii dumnezeiesti să fie date întâi prin viu grai, spre a fi usor întelese si primite. Dacă învătătura dumnezeiască s-ar fi dat de la început în scris, credinta nu s-ar fi răspândit cu aceeasi usurintă si putere ca prin viul grai cu care e înzestrat tot omul. Credinta se dobândeste si se întăreste, la cei mai multi oameni, indeosebi prin viu grai, cum limpede ne grăieste apostolul: ŤCredinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Hristosť (Rom. X, 17).
Insusi Mântuitorul Iisus Hristos nu a împărtăsit învătătura Sa prin scris ; El nici n-a lăsat nimic scris si nu a poruncit sfintilor apostoli să scrie, ci să propovăduiască prin viu grai cele ce au auzit si au văzut trăind. Trimitându-i la propovăduire, le-a grăit: ŤMergând, învătati toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, învătându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă, si iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârsitul veaculuiť (Matei XXVIII, 19—20).
Sfintii apostoli au urmat întru totul poruncii Mântuitorului Iisus Hristos. ŤCele ce ai auzit de la mine, cu multi martori de fată, acestea le încredintează la oameni credinciosi, care vor fi destoinici să învete si pe altiiť (2 Tim. II, 2), scrie sfântul apostol Pavel ucenicului său Timotei. Si asa, mai mult prin viu grai, au învătat toti sfintii apostoli, îndrumându-i si pe ucenicii si pe urmasii lor să păstreze cu sfintenie cele ce au auzit de la ei. Iar dacă asa au făcut, sfântul apostol îi fericeste, zicându-le : ŤVa laud ca în toate vă aduceti aminte de mine si tineti predaniile precum vi le-am datť (1 Cor. XI, 2). Ba le si porunceste, zicând iarăsi: ŤStati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati învătat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastrăť (2 Tesal. II, 15).
Dar Sfânta Traditie s-a fixat în parte încă de timpuriu si s-a păstrat fără schimbare până azi, în hotărârile si canoanele sinoadelor ecumenice si locale, în simbolurile de credintă, în scrierile sfintilor păriinti, în Sfânta Liturghie si în cărtile de slujbă ale Sfintei Biserici. Sfânta Traditie ne vine de la sfintii apostoli si, după ei, de la sfintii părinti; ea stă în cea mai strânsă legătură cu Sfânta Scriptură si toti sfintii părinti ai Bisericii dau mărturie de netăgăduit -despre adevăr-ul cuprins si necesitatea ei în cele ale dreptei noastre credinte.
Sfânta Traditie a fost si este pretuită în aceeasi măsură ca si Sfânta Scriptură, de întreaga Biserică Ortodoxă. Pe lângă sfintii părinti si vechii scriitori bisericesti dau mărturie despre valoarea si însemnătatea ei.
Păzitoarea, tâlcuitoarea si propovaduitoarea fără gres a Siintei Traditii, ca si a Sfintei Scripturi, este Sfânta Biserică. Biserica Ortodoxă păstrează fără stirbire si nefalsificat tezaurul Descoperirii dumnezeiesti al credintei noastre crestine. Iar credinciosii îsi însusesc spre mântuire adevărurile credintei noastre crestine, cuprinse în Sfânta Scriptură si Sfânta Traditie, în sânul Bisericii si participând la viata si lucrarea Bisericii. Sfânta Scriptură spune, în acest sens, următoarele: ŤNu stiti, oare, că voi sunteti templu al lui Dumnezeu si că Duhul lui Dumnezeu locuieste în voi ?ť (1 Cor. VI, 16). De aceea, cine nesocoteste Duhul lui Dumnezeu, acela rătăceste, nu urmează Sfintei Traditii.
LECTURĂ DIN SFINTII PĂRINTI
ŤDesi în lume limbile sunt deosebite, puterea Traditiei e una si aceeasi. După cum soarele, zidirea lui Dumnezeu, e unul si aceiasi în toată lumea, tot asa si propovăduirea adevărului se arată pretutindeni si luminează pe toti oamenii, care vor să vină la cunostinta adevărului. Nici cel tare în cuvânt dintre întâistătătorii Bisericilor nu va spune altceva, decât aceste invătături, căci nimeni nu este peste învătătorul săuť (Matei X, 24; Luca VI, 40), Ťnici cel slab în cuvânt nu va împutina Traditia. Credinta fiind una si aceeasi, nici cel care e în stare să vorbească mult despre ea nu o sporeste, nici cel care vorbeste mai putin nu o împutineazať (Sfântul Irineu).