Ce ne spuneti despre imaginatie care bantuie in vremea rugaciunii ?
Parintele Cleopa: “Fericita mintea care se roaga, se inchina fara imaginatie, ca Hristos n-a avut imaginatie, fiind Dumnezeu. Adam a cazut din rai dupa ce a cazut in imaginatie, ca isi imagina, dupa sfatul lui Lucifer, ca de va manca din pomul oprit nu va mai muri in veac. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare boala si ispita in vremea rugaciunii este imaginatia mintii, numita de ei si ” caracatita sufletului cu opt brate ” sau ” octogon ” . Mai este numita imaginatia si ” pod al dracilor “. In timpul rugaciunii din inima cel mai greu lucru este a pazi imaginatia; mai greu chiar decat a pazi mintea de ganduri. Sa nu uitam ca tot ce este circumcis, imaginat, nu este Dumnezeu. Or, daca ne oprim la imaginatii, ne inselam, nu mai putem patrunde pe poarta cea ingusta a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu.”
Sfântul Nicodim Aghioritul, despre imaginatie extras din cartea sa Războiul nevăzut:
Cum sa disciplinam imaginatia si memoria
“Dupa ce am vorbit de corectarea simturilor noastre, urmeaza a vorbi aici si cum sa corectam imaginatia si memoria noastra; caci, dupa socoteala aproape a tuturor filozofilor, fantezia si memoria nu-s altceva decat o impresie a tuturor lucrurilor sensibile ce le-am vazut, auzit, mirosit, gustat si pipait.
Si ca sa spun in scurt, imaginatia si memoria sunt o comuna perceptie interna care inchipuie si aminteste tot ceea ce cele cinci simturi ale noastre din afara a ajuns a le percepe. Intrucatva simtirea, adica si cele simtite se aseamana cu pecetea, iar imaginatia cu imprimarea pecetii.
Dar aceasta fantezie si memorie ni s-a dat dupa calcarea poruncii dumnezeesti, ca sa le putem folosi cand simturile din afara sunt linistite si cand nu mai avem inaintea noastra acele lucruri care au trecut din simturi si s-au imprimat in memorie ori in imaginatie. E imposibil sa avem totdeauna prezente toate lucrurile ce le-am vazut, auzit, mirosit, gustat, pipait si de aceea readucem inaintea noastra, cu inchipuirea si memoria care le au imprimate intr-insele si astfel vorbim despre ele si cugetam ca si cum ar fi de fata,
http://carteromaneasca.wordpress.com...re-imaginatie/