Spicuiri din petitia impotriva cardului cu cip
Legislația României prevede cu privire la confidențialitate că nici măcar “ rudele de gradul I nu au acces la datele medicale ale unui pacient, nici măcar după moartea acestuia, dacă pacientul nu-și exprimă acordul in acest sens.”
Secretul profesional va fi încălcat atât timp cât diverse „entități”(enumerate mai sus) vor avea acces la informațiile medicale ale pacientului, informații pe care le vor furniza medicii. Medicul este obligat să pastreze secretul professional!(Art. 17, 18, 19, 20 din Codul Deontologic al Medicilor).
- chiar responsabilii statului implicați în această reformă, au afirmat faptul că „singura garanție o va constitui doar calitatea morală a celor care administrează sistemul și baza de date” (fapt semnalat de altfel și de specialiștii în etica informaticii)
- chiar specialiștii în tehnologia informației atrag atenția asupra vulnerabilității sistemelor informatice , asupra securității sau fiabilității insuficiente a rețelelor informatice, precum și asupra aspectelor etice ale utilizării sistemelor informatice./
. Nu am niciun control asupra datelor personale care vor fi introduse și actualizate și de către persoane necunoscute mie( fiind ulterior stocate într-o bază de date) și mă expun riscului de a deveni victimă a “agresiunii informatice”, care se poate manifesta sub următoarele forme:
-utilizarea neautorizată a datelor de către angajații a căror sarcină este să actualizeze fișierele cu informații;
-scurgerea accidentală de informație, prin neglijență sau
-lipsa de atenție a unor angajați sau prin accesul unor intruși;propagarea de erori și pagubele pricinuite de acestea (pagube
în acest caz, cu atingere directă a datelor cu privire la starea mea de sănătate, ceea ce
poate determina erori diagnostice și terapeutice ulterioare, cu potențial risc vital);
-folosirea intenționată a datelor în scopuri pe care unii oameni le consideră obiecționabile(...)”
Consider că sistemul de identificare a asiguraților pe baza cardului cu cip este experimental, în sensul în care nu există o experiență probată suficient care să ateste că introducerea lui servește scopurilor proclamate de autorități: eradicarea fraudelor și economisirea banului public.
Concluzia “lipsește orice analiză etică a acestei acțiuni”!
|