[Pascaru Manole]

Despre morţi numai de bine? Nu. Despre morţi aşa cum au fost, cum au trăit, cum au luptat, cum au trădat. Despre Sergiu Nicolaescu şi Revoluţia sa ca un film de aventuri
Ştiri pe aceeaşi temă

Nicu Covaci tună şi fulgeră împotriva lui Sergiu Nicolaescu: „Nu am să...
Imagini în premieră cu Dana, soţia marelui regizor, imediat după moart...
Firma regizorului Sergiu Nicolaescu, executată silit

Sergiu Nicolaescu a murit joi, la vârsta de 82 de ani. Fără să-l glorifice şi fără să-l denigreze, „Adevărul“ îşi propune să schiţeze un portret complet al regizorului în zilele Revoluţiei din decembrie 1989. Pentru că Sergiu Nicolaescu a făcut multe la Revoluţie: în noiembrie 1989 a văzut, din Germania Federală, cum cade Zidul Berlinului.

În decembrie s-a întors în România, a ordonat şi a adus un regiment de armată de la Ploieşti la Bucureşti – armata sa personală la Revoluţie. A fost între primii oameni care au luat cuvântul la Televiziunea Română Liberă. L-a ajutat pe Ion Iliescu să intre în Studioul 4 al TVR, l-a salvat câteva ore mai târziu în balconul Comitetului Central.

A făcut cel mai important montaj din viaţa sa: montajul execuţiei Ceauşeştilor. A fost părtaş la uciderea unor bucureşteni nevinovaţi, apoi a ascuns crimele Revoluţiei, deşi a fost însărcinat să le desluşească. A dat declaraţii contradictorii despre Revoluţie, pentru a încurca şi mai mult iţele şi aşa încurcate ale acestui moment.

„Adevărul“ a realizat mai multe interviuri cu Sergiu Nicolaescu pe tema Revoluţiei. Atunci când începea să spună câte o silabă de adevăr se oprea la timp: „Hai, că şi aşa v-am spus prea multe“. Acesta a fost Sergiu Nicolaescu. Un om care a trăit cu frenezie şi curaj, chiar dacă, în ultimul interviu pentru „Adevărul“, a încheiat aşa: „Pe viaţă nu dau două parale!“.

„SIMŢEAM CĂ O SĂ AM NEVOIE DE ARME“
În noiembrie 1989, Sergiu Nicolaescu era în Germania Federală. Spune el că ajunese acolo pentru a face un film. Film care n-a mai apărut, însă, niciodată. Ce a aflat Nicolaescu în Occident? Ce a aflat el în urma discuţiilor cu ambasadorii Americii şi Franţei la Bucureşti, cu care era prieten? Cu ce scop şi-a procurat arme în călătoriile pe care le făcea prin Europa? Despre aceste lucruri, fostul regizor a vorbit mereu cu superficialitate: „Simţeam că trebuie să se întâmple ceva. Simţeam că o să am nevoie de arme“.

În 1988 se împrietenise cu Ion Nicolescu, comandantul unei mari unităţi de armată din Prahova. Îl va folosi pe Nicolescu pentru figuraţie în filmele istorice. Dar, mai important, regizorul îl va chema pe comandant, la Bucureşti, la 22 decembrie 1989. Cei 1.600 de militari ai colonelului Ion Nicolescu au declanşat un război teribil în Capitală în zilele Revoluţiei.

Sergiu Nicolaescu i-a întâmpinat personal la intrarea în Bucureşti şi a fost părtaş la crimele pe care aceştia le-au comis în zona Otopeniului. Militarii prahoveni au ucis cinci bucureşteni nevinovaţi care treceau prin zonă. Sergiu Nicolaescu ne-a conjurat să nu scriem niciodată despre acest eveniment. Tocmai el, care trebuia să dezlege fiecare crimă a Revoluţiei din poziţia de preşedinte (1990-1992) al Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 şi mai apoi vicepreşedinte (1992-1996).

I-A SCOS PE ROMÂNI ÎN FAŢA GLOANŢELOR
„Vreau să veniţi aici milioane!“, striga Sergiu Nicolaescu din Studioul 4 al TVR, în ziua de 22 decembrie 1989, imediat după fuga lui Ceauşescu.

„Fac apel în primul şi în primul rând la muncitorime. Rog muncitorii din fabrici să întrerupă lucrul. Dacă nu întrerupeţi lucrul imediat, dacă nu veniţi aici, în fosta piaţă Stalin, dacă nu veniţi aici la Televiziune să vă alăturaţi nouă, să ştiţi că ceea ce vedeţi acum ar rămâne un foc de paie. Şi eu nu vreau să rămână un foc de paie. Vreau să veniţi aici milioane. Bucureştiul are două milioane, un milion să fie aici!“, continua el.

Video
Discursul lui Sergiu Nicolaescu la Revoluţie


Revoluţia devine istorie
Rămân din ce în ce mai puţini oameni importanţi care să dea mărturie despre ce s-a întâmplat la vârf în decembrie 1989. Mai jos este o listă funestă a „marilor revoluţionari“ dispăruţi.

1994: Ştefan Guşă (şeful Marelui Stat Major în timpul Revoluţiei)
1996: Nicolae Militaru (agent GRU dovedit şi Ministru al Apărării în timpul Revoluţiei)
2006: Silviu Brucan („capul limpede“ al mişcării revoluţionare din decembrie 1989)
2007: Dan Iosif (revoluţionar, participant în toate punctele fierbinţi din decembrie 1989)
2012: Ştefan Dinu (şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei în timpul Revoluţiei)
2012: Mihai Lupoi (căpitanul care în timpul Revoluţiei a numit „cu
de la sine putere“ un Ministru al Apărării: pe fostul spion sovietic Nicolae Militaru)

Şi, într-adevăr, milioane de români au ieşit în stradă, însă o mie dintre ei au fost împuşcaţi. Nu i-a ucis Nicolaescu, dar şi el a făcut parte din gaşca emanaţilor Revoluţiei − cea care a înarmat civili, a scos Armata în stradă, a lansat zvonuri terifiante despre terorişti. Scenariu!

SERGIU NICOLAESCU, SALVATORUL LUI ION ILIESCU
O amintire a doctorului Florin Filipoiu, care la 22 decembrie 1989 era şi el revoluţionar în TVR: „Atunci l-am auzit pe Sergiu Nicolaescu strigând «Domnule Iliescu, în sfârşit, aţi venit!»“. Venise Iliescu. Venise chemat de Sergiu Nicolaescu.

Regizorul a recunoscut: „Domnule, eu l-am chemat pe Iliescu la Televiziune! Şi nici nu-l cunoşteam! Nu ştiam, a venit unul (n.r. - Mihai Bujor-Sion) la mine şi mi-a spus să-l chem pe Ion Iliescu“.

Chiar şi aşa, „străin“ cum îi era Iliescu, regizorul face un gest de o importanţă uriaşă câteva ore mai târziu. Emanaţii Revoluţiei deja se conturaseră. Iliescu ia cuvântul în balconul Comitetului Central şi îşi începe discursul cu „Tovarăşi şi dragi cetăţeni“.

Mulţimea huiduie. Nicolaescu ia microfonul şi spune: „Sunt Sergiu Nicolaescu! De azi înainte să strigaţi doar: «România!»“. Şi oamenii au strigat: „România! România!“. După asta, Iliescu şi-a putut continua discursul şi a devenit cel mai important om politic al României post-decembriste.

Regizor la procesul Ceauşeştilor: „Să vadă lumea cât sunt de stupizi“

La 25 decembrie 1989, toţi românii au putut vedea caseta procesului şi execuţiei Ceauşeştilor. Era o casetă cu montaj semnat Sergiu Nicolaescu. Acesta a explicat: „Caseta era o înşiruire de imagini. Idiotul ăla de operator filmase tot. Când vorbea judecătorul, îl filma pe judecător, când vorbea Ceauşescu, pe Ceauşescu. Cine vedea caseta ştia exact care erau probabilităţile să fie răzbunat Ceauşescu. Aveau procurorul, avocatul, îi aveau pe toţi. Măi, fraţilor, păi voi faceţi un film despre moartea lui Ceauşescu şi îi focusaţi pe ăia care i-au judecat pe Ceauşeşti? Nu! Arătaţi doar legatul la mâini şi execuţia! Şi ce spunea el ca apărare, ca să se vadă cât e de stupid“.

ÎNTRE MARI MINCIUNI ŞI MICI ADEVĂRURI
Declaraţiile lui Sergiu Nicolaescu trebuie luate cu precauţie. De-a lungul ultimilor 23 de ani a spus lucruri care par desprinse din filmele de acţiune. Bunăoară, Sergiu Nicolaescu a declarat, în urmă cu un an, că a declanşat, el, personal, haosul de la ultima cuvântare a lui Nicolae Ceauşescu. „Am luat câteva grenade ofensive de la unitatea militară a lui Ion Nicolescu, din Prahova. Eu nu ştiam de ce mă pregătesc, dar mă pregăteam de ceva, fără discuţie. M-am oprit acasă, am lăsat armele la un vecin. Am plecat în Piaţa Palatului, unde era mitingul lui Ceauşescu. Acolo, evident că am folosit grenadele. De ce altceva le luasem dacă nu să le folosesc?“.

Pe scurt, regizorul susţine că ar fi aruncat grenadele în zona Pieţei Palatului, provocând dezordinea care a dus la întreruperea discursului prezidenţial. Tot în acest registru, Nicolaescu a susţinut la un moment dat că a vrut să fure un tanc şi să tragă cu el în Ceauşescu. Uneori, prins la mijloc în discuţii televizate fierbinţi, Nicolaescu a slujit ca martor la descifrarea unor momente importante. În urmă cu doi ani, fostul fotbalist Cornel Dinu (participant la Revoluţie şi el) spunea că l-a auzit personal pe Petre Roman dialogând cu consulul Uniunii Sovietice la Bucureşti. „De faţă era Sergiu Nicolaescu, şi îl rog să confirme“. Nicolaescu a întărit spusele lui Dinu.

Iliescu e comunist convins şi e bine că e aşa, pentru că are caracter. Nu e comunistul ăla hoţoman, e un om de stânga puternic.
Sergiu Nicolaescu

Pe viaţă nu dau două parale!
Sergiu Nicolaescu