Frumos spus Jenica,cu-adevarat te-a salvat "LUMINA",si cea materiala si cea spirituala.Intr-adevar exista multe situatii legate de sarcini nedorite,care razbesc,uneori parca dintr-o ironie a sortii,si se sodeaza cu "sarcini dorite"...sau macar acceptate.
Nu stiu daca mai conteaza daca ne-am nascut la comanda sau din dragoste,conteaza faptul ca ne-am nascut,si asta este cel mai mare dar care ne-a fost dat,insa si cea mai mare responsabilitate ce ne-a fost atribuita asupra vietii ce ne stapaneste.
Eu cred ca nimic nu este intamplator,si chiar in aceasta valtoare a vietii si existentei,apare,intr-un fel,selectia naturala,fiindca n-o sa putem opri niciodata astfel de lucruri pe deplin,chiar daca aceasta ne sta in putere.Binele si raul continua,oricum,sa lupte in constiinta omenirii,astfel aparand si roadele acestei lupte,roade bune si roade nefaste,convietuind laolalta pentru aceasta menire pamanteana atat de complexa.
Sora mea,a ramas in trei ani,pentru a treia oara insarcinata,avand doi copii mici,s-a gandit sa-l elimine pe-al treilea,era prea devreme si o speria gandul ca nu se va descurca.Insa,in acelasi timp nu era deloc multumita sufleteste sa renunte la sarcina(neavand nici un avort),se gandea doar ca trebuie acest lucru,astfel ca si-a luat inima-n dinti si a plecat la spitalul unde le nascuse pe celelalte doua fetite,cautand sa faca acest chiuretaj.Era foarte nelinistita,nu dorea sa faca acest chiuretaj,insa,fiind singura in Japonia,se gandea ca nu are cum sa faca fata ingrijirii a trei copii mici.
Cand a venit doctorul ei ginecolog,i-a spus ca in acel spital,nu se fac chiuretaje absolut deloc,si-aceasta pentru ca spitalul este finantat si protejat de UNICEF,deci el sprijinea si incuraja nasterea copiilor,nicidecum sa-i "ucida".Atunci sora mea s-a linistit,nu a intristat-o refuzul,ci mai degraba l-a considerat un semn bun,si parca i se luase o mare greutate de pe inima,fiindca din acel moment s-a hotarat sa pastreze sarcina....
Si-asa,a nascut iarasi o fetita,sanatoasa si frumoasa,si tocmai o cresc eu de la varsta de 8 luni,acum avand aproape doi ani.Se cam cearta cu baietelul meu,care este mai mare cu 9 luni decat aceasta,dar se percep ca fratiorii.Este greu,dar pana aici m-am descurcat.Este tare desteapta maimutica asta mica(este jumatate japonica),merge de la varsta de 9 lunisoare,si acum vorbeste aproape tot ce spune baietelul meu.Se iau amandoi tare mult.Dumnezeu sa le dea sanatate,ca sunt tare nevinovati si tare scumpi.Sunt si tare perfecti,deseori ma minunez de creatia Lui Dumnezeu.
|