Îmi aduc aminte că tata îi tot spunea mamei, în momentele în care ea "plângea nedreptatea din lume", respectiv constata că oricât de mult munceşte ea tot nu poate ajunge la nivelul material al unor cunoscuţi, să se uite şi la cei care o duc mai rău decât ea. Poate fi şi asta o soluţie, de început: să învăţăm să mulţumim pentru tot ce avem, fie şi pentru faptul că putea fi mai rău. Există o pildă cu un om sărac care dormea pe o rogojină şi care mulţumea lui Dumnezeu pentru că este sănătos, este liber, nu are grji, are o bucată de pâine să îţi ostoiască foamea...

Contează, cred, şi alegerea greşită a modelelor (un om realizat în carieră, o colegă frumoasă şi super-aranjată etc.). Aşa cum s-a mai spus, dacă aceşti oameni nu au şi iubirea de Dumnezeu şi de semeni, credinţă în Dumnezeu şi alte virtuţi, sunt de fapt săraci şi nu atât de frumoşi.
Să nu uităm că Iisus ne îndeamnă să fim blânzi şi smeriţi cu inima şi ne atrage atenţia că El nu a avut loc unde să-şi pună capul să se odihească (aşa cum păsările cerului au cuiburi iar animalele câmpului, vizuini).

În plus, judecata este la Dumnezeu. El ştie de ce îi dă unuia mai mult şi altuia mai puţin. Mulţi spun că viaţa e nedreaptă, dar nu cred că e aşa, pentru că Domnul "guvernează" cerul şi pământului şi nimic nu se întâmplă fără rost. Dacă putem accepta că totul se întâmplă cu voia lui Dumnezeu, nu ar trebui să fim nefericiţi că nu avem familie, copii, bani, carieră, casă, Ferrari, capră sau mai ştiu eu ce... Bineînţeles că este responsabilitatea noastră cum ne ducem viaţa, şi în mod firesc dacă învăţăm şi muncim şi nu uităm de Dumnezeu, vom avea o viaţă decentă/ frumoasă...

Am observat că febra cumpărăturilor, oricât de scumpe şi frumoase, sau mâncărurile oricât de fine şi de bune nu ne vor aduce atâta bucurie ca iubirea, liniştea sufletească, dăruirea, prietenia, rugăciunea, lectura unei cărţi bune...

Sper că nu m-am aberat prea tare.

O zi bună tuturor!