[cristiboss56]

Pentru mireni, rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru călugări - iubirea de sine. Tristeţea vine din îngîmfare şi de la diavol. Vine din îngîmfare cînd nu ni se face voia, cînd ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din rîvna de a depune eforturi peste puterile noastre. Omul e ca un gîndac: cînd e cald ziua şi e soare el zboară, se mîndreşte şi bîzîie: “Toate pădurile şi luncile sunt ale mele! Toate luncile sunt ale mele, toate pădurile sunt ale mele!”. Iar cînd soarele dispare, cînd vine frigul şi bate vîntul, gîndacul îşi pierde îndrăzneala, se lipeşte de o frunzuliţă şi zice: “Nu mă împinge jos!”. Neliniştea sufletească este simptomul mîndriei ascunse şi demonstrează lipsa de experienţă şi de pricepere a omului.
Dacă cineva este neputincios cu trupul, dar a făcut multe păcate, acela să pornească pe drumul smereniei.
Înţelepciunea duhovnicească se cîştigă prin smerenie, frică de Dumnezeu, menţinerea conştiinţei curate şi a răbdării în necazuri.
Casa sufletului este răbdarea, hrana sufletului este smerenia. Cînd în casă nu se găseşte hrană, atunci sufletul iese afară, adică din răbdare. Pe vechii creştini, vrăjmaşul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi - prin boli şi gînduri.