Iata o solutie: sa te rogi mereu in sinea ta pt tine si pt ceilalti spunand "Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi".
Este o nevointa, o lunga vreme necesita sa te silesti spre rugaciune, insa daca stai in mijlocul barfei si in loc sa pleci urechea la ce spun ceilalti, te rogi in sinea ta Doamne Iisuse miluieste-ne pe noi, ceilalti te vor percepe prezenta fizic intre ei si poate chiar atenta lor (in general cei ce barfesc sint atat de centrati pe ei insisi ca nici nu observa detalii legate de interlocutor), rugaciunea iti va aduce tie pace si bucurie si probabil dupa un timp vei zambi (iar americanii adora sa le zambesti), ba chiar zambetul tau va fi autentic, nu reflex, nici fortat, deci mai mult apreciat de cei din jur, in timp ce tu traiesti bucuria rugaciunii. In timp, ai sa vezi ce frumos ii vei privi pe ceilalti si cu cata dragoste, daca ii vei privi prin bucuria si binecuvantarea pe care ti-o aduce rugaciunea.
In felul acesta te feresti si de pacat (caci nu aduci in suflet murdaria barfei, nici nu pleci atentia la ea, ci spre rugaciune), si vei face un lucru bun si pentru tine si pt ceilalti - sa te rogi si pt tine si pt ceilalti (si in felul asta ii ajuti si pe ei, rugandu-te pt ei - sa fi convinsa ca daca ceri Lui Dumnezeu mila Lui si asupra lor, negresit Dumnezeu ii va milui si ii va ajuta si pe ei!), iar ceilalti nu te vor simti ca pe un strain (strain de ei, de subiectele lor), ci poate chiar vor considera tacerea ta senina, cu pace si bucurie, alaturi de ei, ca fiind un fel de prietenie / apropiere fata de ei (ceea ce pina la urma si este - caci daca te rogi si pt ei, este o reala apropiere, dar cea mai frumoasa apropiere - anume cea in rugaciune).
In felul acesta nici nu trebuie sa iti mai aduci aminte sa nu mai barfesti, etc, pt ca oricum nu o vei mai face (si nici macar nu iti vei da seama ce frumos si fara efort te va ajuta Dumnezeu sa te lasi de pacate in urma rugaciunii tale), vei tine mintea spre Dumnezeu mereu si in loc sa iti amintesti de pacate, iti amintesti in permanenta de Dumnezeu, iar toate zilele petrecute printre colegi in rugaciune in sinea ta chiar vor fi ca cele in care ai stat izolata (izolata de pacat in masura in care te silesti sa te rogi), dar in acelasi timp in mijlocul lor ducand o viata normala si frumoasa.
Iata un dar care merita sa ti-l faci de Craciun - comanda si citeste cartea aceasta (este o carte care mie mi-a placut foarte mult si consider ca merita sa o citeasca orice crestin) -
http://www.librarie.net/carti/102114...if-Vatopedinul
in aceasta carte, la sfarsit sint publicate niste scrisori ale monahului atonit Gheron Iosif Isihastul, printre care si niste scrisori catre niste monahii (calugarite - femei) in care le indemna sa se roage rugaciunea inimii si descrie (intr-o maniera cum eu nu as fi in stare sa iti explic) "de ce" / "ce" si "cum" sa se roage.
Craciun fericit! Iar in anul ce vine si in toti anii vietii tale iti doresc sa te ajute Dumnezeu in tot ce iti este de folos!