Nu am citit ceea ce au scris ceilalți (ar dura ore) însă știu că subiectul de față stârnește inevitabil controverse. Dacă alegem un grup de 5 oameni, în majoritatea cazurilor vom avea și 5 opinii diferite. Și eu am fost foarte interesată să aflu cum stau de fapt lucrurile, după ce ani de zile am respectat multe reguli mai mult decât absurde. (spre exemplu, în acele zile nici candela nu o aprindeam,nu puneam mâna pe Biblie etc). Marea mea binecuvântare a fost ca duhovnicul meu din acea perioadă, ieromonah, avea o viziune echilibrată asupra lucrurilor, prin urmare nu am avut parte de ore în șir de stat în gerul iernii în pridvorul bisericii doar pentru că aș fi „necurată”.
Interdicția legată de Sfânta Împărtășanie am înțeles-o de la bun început; ea se aplică când este vorba de orice hemoragie în trup și facem acest lucru din respect și dragoste față de Sângele Mântuitorului care se unește cu al nostru și care practic ar fi necinstit dacă în vreun fel sau altul ar ajunge pe jos. (s-ar putea să râdeți, dar am citit undeva că și batistele sau servețelele cu care ne ștergem nasul nu trebuie arse, ci eventual arse sau aruncate pe o apa curgatoare la fel ca hartiile de la anafura...înțeleg logica, dar uneori mi se pare că se ajunge prea departe)
În ceea ce privește așa-zisa „necurăție” a femeii, deja întrebările mi se par inutile. În Vechiul Testament este posibil ca referirea la această necurăție să fie chiar legată de necurăția pur trupească, dată fiind igiena precară în acele timpuri. Lipsa acestei igiene a continuat până nu de mult (dacă le-am putea întreba pe străbunicele noastre care nu mai trăiesc cum era la țară în perioada lor, am descoperi cum stăteau lucrurile...), ceea ce explică și canoanele referitoare la acest lucru. Eu nu mă mir că unii Sfinți Părinți au fost atât de categorici cu privire la intrarea în biserică a femeii în această perioadă.
Atâta timp cât este vorba de igienă, desigur că o astfel de regulă nu își mai are rostul în zilele noastre. Am rezolvat și cu intrarea în biserică :)
Am observat că de la această necurăție fizică lucrurile au deraiat, ajungându-se și la o necurăție spirituală, ceea ce este FALS. Femeia nu este în niciun fel necurată în zilele menstruației! Nu are niciun sens. Necurați suntem numai atunci când ne întinăm cu păcate. Ar fi și aici multe de discutat, având în vedere că Mântuitorul nu numai că nu S-a scandalizat când femeia cea desfrânată s-a atins de picioarele Sale, și I le-a sărutat și I le-a spălat cu lacrimile ei, ba chiar a lăudat-o pentru asta...
Mai am încă nelămuriri referitoare la sărutarea icoanelor și la a consuma anafură, aghiazmă, litie. Un părinte m-a întrebat acum câțiva ani de ce cred eu că nu ar trebui să iau aghiazmă și anafură în perioada lunară...și i-am spus că nu știu, procedez așa pentru că așa am citit. Și mi-a dat exemplu de femeia cu scurgere de sânge din Evanghelie, care nu s-a atins de vreun lucru sfințit, de vreun obiect din Templu...și de hainele Mântuitorului! Dacă îmi spune cineva care icoană, sau care obiect din biserică poate fi mai sfânt decât hainele Mântuitorului...
(*Precizez un lucru: au existat persoane care spuneau că în cazul femeii din Evanghelie nu era vorba de perioada lunară, dar acest lucru nu poate fi adevărat deoarece niciun om nu poate avea o hemoragie pentru atația ani de la o rană fără să moară).
Așadar, încă nu sunt foarte sigură în legătură cu atingerea de cele sfinte - și repet, NU mă refer la Sf.Împărtășanie! - de aceea prefer în general să mă supun „regulilor”... Adica
- intru în biserică, dar nu mă miruiesc, nu sărut icoanele, nu iau anafura, aghiazmă, litie
- acasă aprind tămâie, aprind lumânarea, candela; partea cu „nu trebuie să ne atingem de Biblie, de metanii etc...” nu am crezut-o niciodată.
- în general nu sărut Sfintele Moaște, decât dacă se întâmplă să ajung undeva la vreun Sfânt unde nu voi mai ajunge prea curând sau poate niciodată (în vreun pelerinaj, de exemplu).
Cred că o mulțime de lucruri trebuie privite, înțelese și judecate (și) din perspectiva altor coordonate, legate de cultura în care s-au născut, de leagănul societății care le-a susținut ș.a.m.d. Spre exemplu, au existat popoare (și mai mult ca sigur încă mai există) în care sângele menstrual era considerat drept SACRU și se credea că deține o forță extraordinară; bărbații se înfricoșau în fața acestui eveniment din viața femeilor și îl priveau ca pe un act divin.În niciun caz nu îl asociau cu murdăria. Din punct de vedere științific, s-a dovedit că acest sânge nu este ca restul sângelui din corp, ci este mult mai concentrat...conține de x ori mai mult fier, de y ori mai mult calciu etc, ceea ce explică și de ce femeile cu hemoragii puternice se simt atât de slăbite sau simt nevoia să mânânce mai consistent în această perioadă.
Sigur, eu personal nu văd nimic „divin” în acest fenomen, ci mai degrabă îl înțeleg prin prisma anatomiei și fiziologiei umane. Dar asta nu înseamnă că voi considera vreodată menstruația în sine o necurăție, un păcat, o „lipsă” a femeii, o consecință a păcatului primordial sau alte lucruri de felul acesta.
Mult timp am fost revoltată pe Dumnezeu cum că ar fi pedepsit femeile cu acest chin lunar :) din fericire, am primit după îndelungi căutări și răspunsul care m-a eliberat de această revoltă și m-a făcut să recunosc înaintea Lui că...„Doamne, iartă-mă că am fost așa de proastă!”. Menstruația a devenit așa cum o cunoaștem noi în zilele noastre (lungă, dureroasă, asociată cu diverse probleme) datorită mediului în care trăim. Există ÎNCĂ triburi care trăiesc într-un mediu nepoluat, în sălbăticie, hrănindu-se cu hrană naturală, respirând aer curat, bând apă pură, unde femeile nu au avut niciodată menstruație...dar totuși au câte 4-5...10 copii :) Nu mă apuc aici să explic ce și cum, ar însemna să scriu pagini întregi și oarecum off topic.
Ceea ce aș vrea să remarc este faptul că dereglările menstruale, durerile, hemoragiile intense pot fi înrăutațile sau pot fi și legate de activitatea sexuală în exces, parteneri multipli, diverse deviații sexuale, lipsa de iubire în cadrul acelei relații (s-au făcut studii în acest sens și statistic vorbind, prostituatele au mari dereglări de sănătate legate de menstruație față de femeile abstinente)
M-a interesat mult subiectul, am studiat și m-am lămurit. Pentru cine e gata să înfrunte cu mintea liberă niște prejudecăți ale multor societăți, îi recomand să citească o carte a unui medic și om de știință excepțional. Cartea se numește „The physiological enigma of woman: the mystery of menstruation” de Raymond W.Bernard. Există și altele, mai puțin cunoscute, pe această temă, dar sunt greu de găsit. Aceasta de care spun nu știu dacă a fost tradusă sau nu în română, eu o am în engleză.
Revenind la subiectul topicului, cred că ar fi cazul ca Biserica, prin vocea preoților, să adopte o altă atitudine, deoarece multe din ritualurile vetero-testamentare nu prea își mai au locul în epoca Harului. Iar preoții sau alte persoane în măsură să discute aceste subiecte, să explice mai bine oamenilor de ce există anumite reguli, de ce se procedează într-un fel și nu în altul... Înțelegând lucrurile mai în profunzime, am siguranța că oamenii ar privi cu mai mult interes tot ceea ce ține de credință - fiindcă mulți se îndepărtează de Biserică tocmai pentru că (au impresia că) li se cere să se supună orbește...
|