[fallen]

http://www.scribd.com/doc/2451201/Di...ind-de-Craciun

― Crăciun fericit, unchiule! Domnul să te aibă-n pază! strigăo voce veselă. Era vocea nepotului lui Scrooge, care dădu buznapeste el atât de brusc, încât aceasta fusese primul semn alapropierii lui.― Ptiu! spuse Scrooge. Astea-s mofturi!Nepotul ăsta al lui Scrooge se încălzise atât de tare mergândrepede prin ceaţă şi ger, încât strălucea tot; avea o faţă rumenăşi frumoasă; ochii îi scânteiau, iar din gură fi mai ieşeau aburi.― Crăciunul nu e un moft, unchiule! spuse nepotul luiScrooge. Sunt sigur că n-ai vrut să spui asta.― Ba da, spuse Scrooge. Crăciun fericit! Ce drept ai tu să fiifericit? Ce motiv ai tu să fii fericit? Eşti destul de sărac.― Hai, zău, îi răspunse vesel nepotul. Ce drept ai dumneatasă fii mohorât? Ce motiv ai dumneata să fii ursuz? Eşti destul debogat.Întrucât Scrooge nu găsi pe moment alt răspuns mai bun,sp
use din nou „Ptiu!", urmat de „Mofturi.'".
― Nu fi supărat, unchiule! spuse nepotul.― Cum să nu fiu, îi replică unchiul, când trăiesc în lumeaasta de proşti? Crăciun fericit! Mare scofală Crăciunul ăsta!
E taman vremea când ai de plătit angaralele şi n-ai bani; când tepomeneşti cu un an mai bătrân, dar cu nici un sfanţ mai bogat;când îţi faci socotelile pe un an întreg şi vezi cum te încolţesccifrele din hârţoage pe douăsprezece luni pline. Dacă ar fi dupămine, spuse Scrooge indignat, aş porunci ca fiece dobitoc careumblă tot timpul cu „Crăciun fericit!" pe buze să fie fiert în pro-pria lui budincă şi îngropat, cu o ţeapă împodobită cu globuri înfiptă în inimă. Aşa ar merita!― Unchiule! se rugă de el nepotul.― Ascultă, nepoate, i-o reteză tăios unchiul, ţine tu Crăciunulcum vrei şi lasă-mă pe mine să-l ţin cum vreau.― Să-l ţii? repetă nepotul lui Scrooge. Dar dumneata nu-l ţii.― Atunci lasă-mă să nu-l bag în seamă, spuse Scrooge. Cămult bine îţi poate face! Mult bine ţi-a făcut până acum!― Multe lucruri ar fi putut să-mi aducă binele, dar îndrăznescsă spun că n-am tras folos din ele, îi răspunse nepotul.Printrecare şi Crăciunul. Dar sunt sigur că am socotit întotdeaunavremea Crăciunului, atunci când îi vine sorocul ― pe lângărespectul ce i se cuvine datorită numelui şi obârşiei sale sfinte,dacă se poate judeca în afara acestora ―, un răstimp fericit; evremea bunătăţii, a iertării, a milosteniei, a bucuriei; e singurulrăstimp pe care-l cunosc în lungul calendar al anului, cândbărbaţi şi femei par să-şi deschidă, cu mărinimie, la unison,sufletele ferecate si să se gândească la cei mai prejos decât ei,ca şi cum ar fi cu adevărat călători spre mormânt, ca şi ei, şi nuo altă specie de vietăţi, cu alte destinaţii. De aceea, unchiule,chiar dacă nu mi-a vârât niciodată în buzunar nici un bănuţ deaur sau de argint, eu cred că mi-a făcut mult bine si îmi va facemult bine. Şi spun Domnul să-l binecuvânteze!