[tot-Laurentiu]

Eram odată la Biserica din Drăgănescu - pentru că numai acolo mi-a zis Părintele să-l caut - şi era multă lume. După ce am vorbit puţin cu părintele Arsenie, eu am rămas în spate, iar el s-a dus printre oameni, în faţă. Mă gândeam să alcătuiesc o rugăciune către Hristos şi Maica Domnului, cu care să-i cuprind pe toţi oamenii. Am formulat în gând aşa: "Doamne Iisuse, Hristoase miluieşte-ne, pentru rugăciunile Sfintei Maicii Tale". Părintele a venit repede lângă mine şi mi-a zis: "Bine ai gândit". Şi mi-a repetat rugăciunea, exact cum o spusesem eu în gând ! Eu săltam de bucurie ! Şi m-am gândit să mai zic: "Şi pe mine, cel mai păcătos...". Dar oare nu-i prea lungă ?, mă întrebam tot în gândul meu. Şi Părintele iar a venit şi mi-a zis ce am gândit: "Poţi să adaugi şi pe mine, cel mai păcătos, deşi îi cam lungă". M-am minunat ! Părintele s-a uitat la mine şi mi-a zis: "Am un telefon cu Dumnezeu fără fir...".