Dacă studia, nu scria aşa ceva. Pe mine m-a lămurit cât ştie şi cât a l-a înţeles el pe părintele Arsenie. Vezi tu, eu cunosc preoţi, călugări care l-au cunscut pe printele Arsenie şi care au o altă părere, toatal diferită de aceştia care nu l-au cunoscut, dar se dau mari atotştiutori. Ia vezi ce zice PS Daniil Stoenescu, care l-a cunoscut pe părintele, care a slujit la Mănăstirea Prislop. Ia vezi ce zice părintele Nifon care în prezent slujeşte la Prislop şi care de asemenea l-a cunoscut pe părintele. Şi ţi-aş putea face o listă cu părinţi care l-au cunoscut...

Pe părintele Arsenie nu l-au înţeles şi nu-l înţeleg ierarhii, ce mă miră că mult iubitul tău părinte nu ar putea greşi. Nu am nimic cu el, o avea şi calităţi nu numai "erori de pilotaj" în combaterea ecumenismului. Dar vezi că nu şi-a ales ţinta bună. Tocmai loveşte în unul din stâlpul bisericii ortodoxe, un mare duhovnic contemporan. Hai să vedem ce spune alb pe negru părintele Arsenie despre biserica ortodoxă, ca să nu mai avem dubii:

• Calea mântuirii e chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu însuşi ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate şi dându-ne îndrăzneală.
• Mântuirea e fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din păcat, dacă vrem şi ostenim şi noi.
• Calea mântuirii, sau Cărarea, începe când omul vine - de cele mai multe ori abia viu din gâlceava cu moartea - şi intră în Biserica văzută, cea adevărată, care e: "Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică".
• Biserica aceasta, una, e sfântă pentru că Sfânt e Întemeietorul şi, ca atare, rămâne mereu sfântă, ba chiar sfinţeşte pe păcătoşi.
• Celelalte "biserici" - casele de adunare ale sectelor - nu sunt sfinte, pentru că sunt întemeiate de oameni robiţi răzvrătirii şi, ca atare, nici nu sfinţesc pe nimeni.
• Biserica lui Hristos e sobornicească, adică stă pe temelia celor şapte soboare a toată lumea şi, prin furtunile istoriei, e carmuită nevăzut de Mantuitorul Însuşi, nu de vreun inlocuitor al Său, mai presus de soboare.
• Biserica, în care ne mântuim, e apostolească, adică îşi are slujitorii urmând, ca dar, prin punerea mâinilor, unii de la alţii în şir neîntrerupt, suind până la Apostoli şi prin ei până la Iisus Hristos.

Ai primit răspunsul de la Laurenţiu (postul 217), se pare că nu vrei să vezi. Dar ca să nu mai ai dubii, iată ce spune părintele Arsenie despre catolici şi chiar Ingnaţiu de Loyola şi Sf Francisc:

"Evanghelia aceasta (Luca 8, 1-3) ni-L reprezintă pe Iisus în misiune prin oraşe şi sate, propovăduind şi binevestind Împărăţia lui Dumnezeu. Era însoţit de cei 12 ucenici şi de nişte femei cărora le făcuse bine şi de aceea se ţineau după El şi-i aveau grijă din averile lor. Este un tablou simplu şi impresionant.
Ingnaţiu de Loyola, un militar ambiţios şi creator, Assisi, are o metodă duhovnicească care se bazează pe imaginaţie. Îţi reprezinţi cu mintea pe Iisus, într-o împrejurare oarecare, şi te închipui şi pe tine amestecat printre auzitorii de atunci ai lui Iisus. Stărui în această închipuire şi în toate sentimentele ce le trezeşte această transpunere. E ceva de folos, dar riscurile imaginaţiei sunt ocolite în duhovnicia Răsăritului (apar nălucile, vederile false, etc.).
De aceea Răsăritul meditează fără imagini, chiar contra imaginilor, chiar vedeniile reale le refuză – nu din rea credinţă sau din împotrivire, ci din grija de a nu greşi primind orice. Şi se ştie că Dumnezeu nu se mânie, nu se supără când se stă pe acest punct de vedere.
Singură Ortodoxia este cea care pomeneşte noţiunile fără a pune nici un tipar pe minte care ar stârni vreo imagine, refuzând categoric orice nălucire. De exemplu: Adevăr, Dragoste, Duh".

Nu sunt de acord cu ecumenismul. Îţi recomand cartea pe care o am în semnătură. Cât despre sfinţii catolicilor nu sunt în măsură să-mi dau cu părerea, sunt prea mic.