Citat:
În prealabil postat de UNNOOM
Acum nici nu stiu daca acest cuvant era in vorbirea de zi cu zi a oamenilor de atunci! "Gastile" astea se pare ca se numeau pe vremea aia "uncenicii lui x" unde x putea lua valori din multimea {Isus, Ioan, Gamilei, etc.}.
|
Problema cuvantului "sectar" nu e cuvantul per-se. Iar constructia lui este folosita a folosi ceva ce este "incarcat" in a spune ca ei sunt ceva ramificat, dispersat si ratacit.
Daca in dreptul ortodocsilor si catolicilor, li s-ar zice "idolatri", deoarece cam asta e pozitia oricarui (neo)protestant asupra venerarii icoanelor/statuilor/crucilor cioplite ce poarta anumiti preoti in timpul slujbelor, este cel putin lipsa de respect, dar a doua problema e ca nu aduce nici un argument pro sau contra la a demonstra orice argument, ci doar e facut cu rautate.
Nu am nici o problema sa spuneti cum spune Scriptura, "
ucenicii lui ... " (si puneti numele oricarui adventist, penticostal, baptist, etc.), si nici macar denumirea ce este folosita de obicei pentru neoprotestanti (denominatie). Problema e de respect. In fapt am raspuns pentru pozitia nationalista ca fiind ortodoxa a altor oameni in apararea a unei afirmatii ce o consider ca lipsa de respect a celor ce sunt nationalisti si nu-s ortodocsi, sau cei ce ii consider ortodocsi (in sensul bun, a fi crestini deosebiti) si nu-s neaparat nationalisti. Daca vreti sa argumentati ca nu-s ortodocsi, cei ce nu-s nationalisti, poate aveti dreptate, eu unul nu as vrea sa "ma bag" neaparat in ce inseamna ortodoxie.
Legat cu valorile mele, ca orice crestin se duce sa ucida pe cineva, si nu o face in caz de ultima instanta (de genul "Pogromului din Iasi", ce a ucis aproape un evreu din 2 ce existau in acea vreme), sau in cazul uciderii musulmanilor din Srebrenica, mi se pare o greseala. Iar cei ce nu condamna, sunt la fel de condamnabili dupa mine ca si cei ce au facut-o. Dar asta e pozitia mea. Indiferent de asta, subliniez, ca nu l-am facut pe domnul Iluminatu ucigas, dar am zis ca pozitia asta morala, trebuie sa fie oferita cu bune si cu rele.
Ultima linie de gandire: ca am omis ca Romania are parti formidabile. Nu, nu le-am omis, in fapt stiu asta, dar valorile sub care am fost crescut si le-am insusit pot sa zic ca sunt sub o forma sau alta in urmatoarele tari in care am fost din diferite motive: Anglia, Spania, Italia, Belarus, Ucraina, Cehia, Olanda si Germania. Sotia mea e din Belarus si pot sa zic ca am fost intr-un tur al Minsk-ului si a fost dureros sa mi se zica ca doar 10-15% din cladiri au ramas in picioare in timpul celui de-al doilea razboi mondial, si cand vad cladiri de 200 de ani sau de 500 de ani peste tot in Iasi (de unde sunt), pot sa zic ca Romania chiar a fost norocoasa in al doilea razboi mondial. A fost dureros sa aud atat povesti in Ucraina in care "romanii au invadat primii, si dupa aia rusii". Stiu ca aceste cazuri nu trebuie mentionate, ca au fost in trecut, dar oamenii trebuie sa invete istoria si sa creasca din asta. In documentarul urmator ce descrie partile de groaza ale genocidelor, descrie de ce de obici se foloseste o pozitie rasista, nationalista sau religioasa ca sa ucida pe cineva (
http://topdocumentaryfilms.com/genocide-worse-than-war/ ) - si dintr-o intamplare, tatal protagonistului, caruia i-a fost ucisa toata familia din Ucraina, a fost facuta nu de germani, dar de romani.