Eu am înțeles altceva din poveste spusa despre Parintele Rafail si acel taran.Faptul ca parintele dorea sa se retragă intr-un mediu mai singuratic nu este un lucru de judecat.In al doilea rând refuzul inițial primit de acel taran putea fi o încercare a tariei dorintei sale de a găsi un răspuns duhovnicesc sau lumesc problemei lui.In al doilea caz mulți ar fi cedat impulsului de moment si ar fi plecat,dorind poate doar o socializare comoda.Acel taran este pt mine pe sistem ,,bate si ți-se va deschide,caută si vei găsi".Fără sa procedeze violent acesta a dat dovada de determinare si cred ca a fost un semn al si sinceritatii sale,un om sincer si credincios,de multe ori,trece peste aparentele dificultati si lupta pt a-si găsi alinarea.In ultimul rând comuniunea dintre sinceritatea si nevoia sa reala de ajutor,nu uitati ca el a căutat sa afle ajutor din perspectiva lui Dumnezeu printr-un om al lui Dumnezeu,si sfintenia in rugaciunea in Duh si Adevăr a parintelui a facut ca revarsarea binecuvantarii peste părinte sa-i folosească si lui,fiind chiar dovada unei reale comuniuni in Duh,mai presus de cuvinte.Cred ca a fost rasplata pt credință si sinceritatea lui in căutare.Nu mulți au parte de asa ceva pt ca nu caută asa asa ceva si nici nu vor sa lupte.Pe mine poveste domnului Zaharia m-a pus pe ganduri pt ca se confirma,daca mai era nevoie,multe aspecte din Scriptura.Omul nu a fost respins ci încercat si poate a primit mai mult decât si-ar fi imaginat,vrednic fiind gasit.Eu asa am înțeles povestea.